Cu ani în urmă, când am
îndeplinit condițiile de a fi avansat la gradul de general de flotilă aeriană,
adică să primesc prima stea de general, șeful de atunci al structurii de
personal m-a informat că acest grad costă 10.000 euro.
La care eu i-am răspuns
că accept avansarea și fără să fie însoțită de această primă. La care el mi-a
replicat că banii trebuie să îi dau eu și că, deoarece eu chiar merit să fiu
avansat, mi „se face” o favoare și nu mi se cer dolari, care ar fi însemnat cam
13.000 euro de atunci.
Și acum îmi pare rău că
nu am dat banii ăia. Nu îi aveam pe toți, dar mă puteam împrumuta, mai vindeam ceva
și ajungeam și eu general, să se mândrească vecinii din blocul din Militari cu
mine.
Mai mult decât mândria
aia, aș fi putut afla unde ajung banii ceruți. Și, mai ales, aș fi văzut cum se
fac acei bani la loc, că, din soldă era exclus, eu primind oricum solda de
general la momentul acela.
Concret, diferența dintre
solda de grad de comandor (colonel) și cea de general cu o stea era de vreo 20
de euro. Adică, dacă ar fi fost să plătesc 10.000 de euro pentru gradul acesta
și aș fi pus banii la loc din câștigul cinstit, pe ștatul de plată, mi-ar fi
luat mai mult de 40 de ani ca să ajung acolo de unde plecasem, cu banii.
Este foarte posibil ca
ceilalți din „lotul” meu de propozabili la gradul de general să nu fi plătit
această sumă sau oricare alta. Este posibil să fi meritat avansarea mult mai
mult decât mine, chiar dacă meritele nu au fost neapărat militare și
profesionale. Mai este posibil ca unii să fi oferit servicii în natură de
valoarea „cotizației” pentru avansare. Mai este tot posibil ca generalul șef de
personal în Statul Major General să se fi gândit că, deoarece ne cunoaștem de
când eram locotenenți, ar putea apela la mine pentru niște bani de care avea
nevoie și nu știa cum să mi-i ceară. Toate acestea sunt posibile.
Oricum, după ce am văzut
cine a ajuns general cu semnătura „Băse” pusă pe decretul de avansare, atât la
ofițerii activi cât și la cei în „rezervă”, sunt aproape sigur că stelele de
general sunt de vânzare și astăzi în Armata Română. Nu știu însă care este prețul
zilei pentru o stea.
Și nu sunt foarte sigur
dacă nu cumva toată Armata Română este de vânzare. Pentru că, dacă este așa, poate îmi
cumpăr și eu un pluton sau o companie, ceva, cu locotenenți și căpitan cu tot, cu banii puși deoparte din pensia
nesimțită de comandor în „rezervă”.
Hari,
RăspundețiȘtergerehai sa punem mana de la mana si sa cumparam o stea . Sau sa ii propunem lui Oprea sa inventeze gradul de general de inchiriat... ce zici accepta? 100 de Euro pe luna si inchiriezi un cosyum de general pe care il porti prin fata blocului cand speci masina si la piata, sa te vada vecinii, faci cateva vizite la neamuri si il aduci inapoi.Mama mama ce bani s-ar scoate si cati oameni ar muri fericiti. Si cati ar renunta cu bucurie la 100 de euro pe luna numai sa ii vada vecinii general. Am sa propun asta domnului Oprea .Vrei general cu 2 stele, marci 200 euro, cu 3 versi 300 iar cu 4 te scarpini de 500 ca sa nu mai dea restul domnul Oprea, ca tot e invatat cu bacsisul de pe vremea cat lucra pe la hotelurile militare.
Nu stii pe cineva sa faca un proiect de lege si sa il treaca prin asumare guvernamentala?
Marin dragă, râdem noi râdem, dar sunt două legi în Parlament de tot plânsul (despre sistemul național de apărare și despre planificarea apărării).
RăspundețiȘtergereCât despre gradele pe bani, problema nu este atât de gravă că se dau banii, cât este că se fac la loc banii dați, cu vârf și îndesat, de către cei ce ar trebui să fie onești, curați și devotați țării, dar care sunt loiali doar celor ce îi lasă să jefuiască țara, ca și când ar fi teritoriu inamic cucerit recent.
Salut, Hari! Nici nu stii ce cutit ai intors in rana!
RăspundețiȘtergereRomânia nu încetează să mă uimească, și să mă umilească, deși am aproape 80 de ani!
RăspundețiȘtergere