... așa ca e timpul să tac. Cu câteva precizări, înainte de tăcere, desigur.
1. Nu este adevărat că Partidul Social Democrat (PSD) a câștigat alegerile cu 18 la sută dintre voturile electoratului român. Ei au câștigat alegerile cu acordul a 18 + 35 = 53 la sută din electorat. Unde 35 la sută reprezintă electoratul care a votat prin tăcere. Adică prin absență de la urne, spunând astfel că sunt de acord cu rezultatul votului, respectiv cu câștigarea alegerilor de pesediști.
Foto: cetateanul.net |
De unde mi-a ieșit cifra de 35 la sută pe care am adăugat-o la voturile exprimate în favoarea Pesedeului? Am luat cele 60 de procente ale absenților și am scăzut din ele 14 la sută, respectiv pe cei care nu au putut vota, că nu aveau unde, în străinătate. Și am mai scăzut încă 11 la sută, procentul celor fictivi pe liste, care, evident, nu puteau avea nicio preferință. Așa că mi-au rămas cei 35 la sută din electori, cei care nu s-au prezentat la vot cu bună știință și bună intenție de a valida rezultatul alegerilor, oricare este acesta.
2. Votul de duminică a arătat, fără îndoială, opțiunea clară a românilor pentru PSD. Ceea ce înseamnă o opțiune clară a publicului român pentru o guvernare ce are anumite caracteristici. Și pentru anumite persoane care să guverneze, așa cum au mai guvernat și pe vremuri.
Această opțiune nu este doar una clară, ci este și una rațională. Adică, majoritatea românilor nu aveau cum să fi preferat irațional, sentimental, ca România să fie guvernată de PSD. Pe cine să fi iubit ei în acest partid, încât să îl voteze fără să stea pe gânduri? Sau, pe cine să fi urât românii majoritari atât de mult încât să voteze cu PSD numai ca urâtul să nu ajungă la guvernare? Dacă nu avem răspunsuri la aceste două întrebări, singura concluzie este că românii majoritari știau ei ce fac atunci când fie au votat Pesedeul, fie au stat acasă.
Pentru mine, preferința aceasta este una de mirare. Dar explicabilă prin spiritul de frondă al majorității românilor. Pentru că românul majoritar se simte mai român dacă se individualizează prin auto-excludere, decât dacă se individualizează prin originalitate, între alte nații europene. Ori, social-democrația este exclusivă, în Europa Occidentală. Ea guvernează doar în câteva locuri și nu are nicio influență reală și colectivă în politica europeană.
3. În condițiile în care sistemele sociale și economice din România sunt total dependente de străinătate, situarea majorității politice românești în zona minoritară continentală face ca românii să nu poată avea un cuvânt suficient de sonor în străinătate, astfel încât să aibă o oarecare siguranță că dependențele acestea nu se vor transforma în presiuni sau chiar în privațiuni de proveniență externă.
Mai clar și mai concret, România depinde de străintătate aproape în toate. De la mâncare la locuri de muncă. De la securitatea națională la energia casnică și industrială. Asta, independent de faptul că schimburile economice dintre România și străinătate sunt defavorabile economiei naționale, că străintatea, nu numai cea occidentală, profită de pe urma corupției generalizate și instituționalizate de la noi, pentru a jefui tot ce se poate jefui. De la medici la păduri.
Peste această situație devenită cronică, se vor suprapune tendințele regionale și mondiale de populism. Ceea ce înseamnă îndemnul popular ca o parte a publicului să își satisfacă interesele pe seama altei sau altor părți ale aceluiași public, prin intermediul politicienilor guvernanți, aleși special în acest scop. Ne mai putem aștepta ca recursul la puterea contondentă, inclusiv la război, să devină mult mai apetisant decât în trecut, în relațiile dintre state. Sau dintre grupări din interiorul statelor. Inclusiv în Europa noastră vestică și democratică. Și, bineînțeles, avem perspectiva schimbării radicale a politicii americane, sub noua administrație Trump, schimbare ce va schimba Lumea și, implicit, România.
Tuturor acestor probleme, deja prezente și presante, ori foarte probabile în viitorul previzibil, românii majoritari le-au găsit soluția unică a aducerii Pesedeului la guvernare. PSD cu o postură internațională prea bine cunoscută acestui public.
4. De mai bine de o duzină de ani, apar în România dovezi instituționale și comportamentale tot mai clare că statul este prost alcătuit, că sistemul constituțional și legal nu servește cetățeanul, că principalele domenii publice, respectiv sănătatea, educația, mediul, justiția, ordinea publică și apărarea națională, nu produc bunuri publice de calitate, că Țara se depopulează de inteligență, că o bună parte a avuției naționale, cea care se produce anual, prin munca tuturor, este confiscată de corupți și impostori politici și administrativi.
La toate aceste probleme, care se acutizează pe zi ce trece, românii majoritari au găsit aceeași soluție conștientă, deliberată, a aducerii Pesedeului la guvernare.
Ce ar mai fi de spus? Nimic, zic eu, după ce poporul a vorbit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu