Insul obișnuit, cetățean al Planetei, se întreabă dacă, cum și când va mai fi vreun război care să dea peste el, așa cum a dat peste părinții și bunicii săi, indiferent de colțul de Lume unde locuiau ei. Doar în anumite state din Europa Occidentală a fost pace mai mult de o generație. Adică, sunt doar câteva statele Uniunii Europene unde doar cei de peste 80 de ani mai știu cum este să fie război la ei pe stradă sau pe uliță. Deci, întrebarea este legitimă, pentru orice ins obișnuit și responsabil. Măcar să știe dacă merită să mai facă copii sau nu.
În afara căutării răspunsului la întrebările sale, cetățeanul Lumii se uită atent la orice semn sau indiciu că războiul viitor ar bate la ușa sa. Iar retorica americană legată de implicarea Federației Ruse în războiul civil din Siria poste fi privită ca un asemenea indiciu.
Numai că cetățeanul nostru global ar trebui să știe câteva lucruri, când se uită la ce zice americanul sau la ce ciripește (tweet = ciripit) președintele lui. Haideți să le menționăm aici foarte repede.
(1) Războiul din Siria este un război civil. Adică, unul purtat între granițele formale ale statului, beligeranții fiind cu toții cetățeni ai aceleiași patrii. Ei se luptă pentru puterea în stat, cu mijloace distructive, militare și para-militare.
(2) Nimeni în afara cetățenilor sirieni din toate taberele beligerante nu poară răspunderea pentru declanșarea și purtarea acestui război civil. Ei l-au început, ei l-au continuat, ei insistă să se omoare între ei, pentru puterea din statul lor. Asta nu înseamnă că străinii nu sunt prezenți și nu sunt implicați în susținerea tuturor taberelor beligerante. Ba unii chiar luptă cot la cot cu localnicii. Cu zecile și cu sutele de mii. Dar războiul este civil.
(3) Nici unul dintre statele Lumii, nici din Occident, nici din Est, nici din Lumea Arabă, nici din Lumea Musulmană, nici din Orientul Apropiat sau Mijlociu nu este pregătit politic, militar sau moral să lupte împotriva niciunui alt stat din regiune sau din Lume, în numele vreunei facțiuni beligerante din Siria. Adică, evreii nu se vor bate cu iranienii pentru sirieni, de exemplu, sau turcii nu se vor bate cu arabii, americanii nu se vor bate cu rușii, libanezii cu irakienii și așa mai departe. Sau în oricare alte combinații posibile. Pentru că nu sunt pregătiți să o facă.
(4) Rusia este prezentă masiv militar și politic în războiul civil din Siria doar ca o garanție auto-asumată că nicio altă parte externă conflictului nu va interveni deciziv, în favoarea altei facțiuni beligerante, decât guvernul „legitim” de la Damasc, capitala Siriei. De aceea forțele rusești au lovit preponderent forțele anti-guvernamentale siriene ce fuseseră întărite sau sprijinite militar în alt fel de oricare altcineva din afara Siriei. Și de aceea rușii care luptă ca voluntari altăuri de forțele guvernamentale se autodeclară civili sau particulari și nu miltiarii oficiali ruși. De ce ar face Rusia așa ceva? Pentru că are convingerea stranie, exprimată în documentele sale strategice de politică de securitate, că Occidentul ar încuraja și finanța mișcările politice pro-democratice din alte state nu pentru dezvoltarea lor democratică, ci pentru a le controla politic. Și îi este la fel de oficial teamă Rusiei că, după Siria, urmează chiar guvernul său să pățească ce a pățit guvernul ucraineanului Yanucovici, în 2014.
(5) Nicio națiune cu interese în regiune sau cu interese globale nu este interesată de destrămarea Siriei. De împărțirea ei politică în state mai mici, în care populațiile să devină mai omogene etnic și religios, astfel încât să nu se mai omoare între ele, pe aceste pretexte. Așa că singura formă acceptabilă internațional de încetare a războiului civil din Siria este câștigarea lui de una dintre părțile aflate în război. Numai că Rusia și Iranul vor ca această parte câștigătoare să fie guvernul actual, pe când alte națiuni vor să îi vadă câștigători pe beligeranții din alte grupări anti-guvernamentale. Nimeni nu vrea însă să îi vadă independenți pe kurzii sirieni, deși aceștia fac parte din unul dintre puținele popoare din Lume fără un stat al său. Și asta pentru că sunt kurzi și în Turcia și în Irak, state care nu vor să piardă teritoriile locuite de acești kurzi.
Din aceste cinci considerente generale rezultă că războiul din Siria nu are cum să se reverse în afara granițelor, d-apoi să fie scânteia de aprindere a vreunui nou război mondial.
Dacă Statele Unite ale Americii și Federația Rusă ar alege să meargă la război unul împotriva celuilalt, ar putea găsi la fel de bine și alte zone fierbinți, unde să scapere scânteia războiului. De mai mult timp Rusia a propus Artica, de exemplu. Deci nici măcar în acest subiect Siria nu poate fi vreun indiciu că ar da războiul peste noi. Zicem despre noi, pentru că, dacă s-ar lua americanii cu rușii la război, toată Planeta Pământ ar fi implicată, fără nicio îndoială.
