miercuri, 15 februarie 2012

Armata nu e cu voi


Locotenentul Alexandru Gheorghe, cel care s-a arătat în uniformă de partea demonstranților spontani din Piața Universității din București, acum mai puțin de o lună de zile, este în prag de a fi dat afară din Armată, în urma unei decizii a Consiliului de Onoare al Statului Major al Forțelor Aeriene.


Acest eveniment înseamnă doar un singur lucru: Armata nu este cu voi, doamnelor și domnilor demonstranți!

Iar dacă nu vă place această veste, atunci nu aveți decât să ieșiți în stradă sau Piață, dacă puteți să ajungeți până acolo prin nămeți și troiene, peste șleauri de gheață cât roata de car sau pe gerul ce se menține peste Țară! Asta dacă sunteți la oraș. Pentru că dacă sunteți la sat, atunci să vă văd cum ieșiți din case să demonstrați în favoarea „eroului” dat afară!

Pot să vă spun că guvernanții împotriva cărora manifestați asta așteaptă să vadă de la dumneavoastră. Cum asta așteaptă și de la militarii de rând. Să vadă cine zice, ce zice și cum zice de locotenentul ăsta care nu mai este, de astăzi, locotenent?

Pentru că ei, guvernanții, nu l-au dat afară pe bietul om pentru că a greșit, că ar fi încălcat grav onoarea și demnitatea de ofițer activ, că ar fi nesocotit regulamentele militare, ordinele primite și legile care guvernează domeniul public al apărării naționale. Nu, pentru asemenea fapte, dacă ele chiar s-au produs, sunt alte forme de sancționare disciplinară.

Dar, mai mult decât atât, după producerea apariției publice a ofițerului în uniformă, ar fi trebuit activate unele dintre multele forme de recuperare, prin consiliere, prin acordarea unui timp de reflexie, prin discuții în cadru colectivului și altele asemenea.

Nu știu care este problema acestui om, Alexandru Gheorghe. Nu îl cunosc și nu am nici un fel de date credibile și complete despre domnia sa, pentru a putea să îmi dau seama ce este cu acesta. Evident, îmi sunt cunoscute manifestărie sale publice, dar nu știu ce imbolduri sau rațiuni au stat în spatele lor.

Ceea ce știu, cu singuranță, că, oricare ar fi problema lui, ea nu este o problemă de disciplină care să aibă o singură soluție: darea afară din Armată. Adică, dacă este într-adevăr o problemă cu acest ofițer, ea nu este de natura contractului de muncă, care trebuie desfăcut la prima abatere de la normă.

Și nu există nici o justificare procedurală ca totul să se întâmple într-un asemenea ritm alert, de parcă le-ar fi fost frică generalilor să nu cumva să se topească zăpada și lumea să își spună părerea despre ei și faptele lor, în stradă.

Deci, nu am să comentez mai departe cazul Alexandru Gheorghe, cum nu m-am referit nicidodată, până astăzi, asupra persoanei cu acest nume sau a faptelor acestuia. El a devenit o dramă personală, ca multe alte drame din societatea românească, și sper să-și găsească o soluție la problemele lui personale, pe măsura dorințelor și năzuințelor sale.

Și fac așa deși știu, cu aceiași siguranță, că majoritatea comentariilor evenimentului dării lui afară din Armată se vor separa în două grupe mari, a celor care îi vor lua apărarea și a celor care vor zice bine i-au făcut, că și el prea o luase pe arătură. Adică nu mai ținea drumul drept, indicat de conducerea de partid și de stat. Și de cea militară, care, fie vorba între noi, se cam confundă, de la o vreme încoace, cu cea de partid și de stat.

Ceea ce merită comentat este viitorul.

Vor fi sau nu manifestări de solidaritate cu fostul ofițer? Vor fi alte forme de exprimare a interesului Armatei pentru poporul din stradă, chiar dacă acesta nu este atât de numeros ca cel ce stă în case? Se va întâmpla ceva?

Pentru că, așa cum spuneam la început, fostul locotenent, cu sau fără voia lui, a fost și încă mai este doar un animăluț de pluș, pe care i-l arăți buldogului, să vezi cum reacționează, înainte de a-l pune să facă ceva mai serios, cum ar fi mersul la vânătoare. Dacă buldogul este pasiv și neinteresat, atunci mai este mult de lucru cu el, trebuie antrenat și mobilizat la luptă. Sau, dacă ești un potențial vânat, te bucuri că este bleg și apatic, și faci tot posibilul să îl ții în starea aceasta. În orice variantă, testul cu animalul de pluș este edificator.

Este un test asemănător celui cu datul afară al ministrului de externe, cu doar câteva zile înainte de demisia guvernului, numai ca să vadă guvernanții cum reacționează Piața. Să vedem, îl sfârtecă și apoi pleacă acasă sătui și mulțumiți, sau continuă să strige JOS BĂSESCU?

Personal, mi-ar place să văd acest test reușit. Adică să îi văd pe cei de care le este atât de frică guvernanților că solicită Armatei să își precizeze poziția față de puterea politică actuală: o mai consideră legitimă până acolo încât să o apere împotriva propriului popor, sau o consideră la fel de nereprezentativă și de nelegitimă ca cei din stradă și, atunci, încurajează alegeri anticipate pentru stabilirea corectă și credibilă a reprezentativității populare și a legitimității politice?

Rămâne să vedem cum va arăta acest viitor.

12 comentarii:

  1. Hari, chiar crezi că îi mai pasă cuiva de locotenentul Alexandru Gheorghe? Eu cred că, după ce îi vor aloca în această seară câteva minute în emisiunile lor, chiar şi cei care au făcut rating pe seama acestuia vor uita de el. Comparaţia ta cu "animăluţul de pluş" spune totul.
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din păcate, ai perfectă dreptate, Iliuță! Îți doresc o seară și mai bună!

      Ștergere
  2. Hari, eu zic ca nu va fi nimic. Din mai multe cauze:
    1. Sunt destul de multi cei care au sustinut ca nu trebuuia sa apara militar, deci.. merita pedepsit. Ca pedeapsa nu este pa masura faptei pentru ei nu conteaza.
    2. Sunt altii care spun ca a gresit foarte mult dupa acea iesire si .. isi merita soarta. Au si ei un dram de dreptate.
    3. Lumea cand aude de armata , in necunostiinta de cauza, spune " armata are regulile ei, cine le incalca plateste. In plus toti cand aud de armata, judecata se gandesc la Curtea Martiala, chestii infricosatoare, asa ca nu se baga nimeni, riscul e prea mare.
    Cine sa il apere ?
    1.Presa? Presa a facut rating cand a trebuit, acuma nu se baga. A muls tot ce putea mulge de la el.
    2.Dogaru, cel care mai mult l-a bagat in rahat cand a spus ca face parte din nu stiu cate organizatii ale tinerilor locotenenti ? Pai daca deschide gura il baga in puscarie , nu il salveaza.
    Deci matematic nu are sanse .. sa il apere altcineva in afara de avocat. Acuma nu stiu cum va pleda domnul general. Sper sa pledeze pentru locotenet , nu pentru el. Oricum, un tribunal corect nu l-ar da afara din armata. Exista niste vicii de procedura in judecarea lui in primul rand. Dar nu trebuie mers numai pe ele. Trebuie mers pe faptul ca vina sa nu este dovedita.Acuzatiile nu se sustin .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Marin, haide să mai așteptăm puțin și să vedem ce finalitate va avea toată povestea. Cred că oricare ipoteză are șamse egale, cu condiția să nu luăm în seamă omul, ci cazul.

      Ștergere
  3. A primit doar ce a cautat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ca fiecare dintre noi, în viață, de altfel.

      Ștergere
  4. Eu cred ca locotenentul Alexandru Gheorghe a devenit un erou .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, categoric, după toate standardele publicității.

      Ștergere
  5. Hari, iată două comentarii ale mele pe acest subiect, ca răspuns la întrebarea Renatei. Reacția mea a fost spontană și nu mă dezic de vorbele pe care le-am rostit și scris.
    CRED CĂ SUNTEM CEL PUȚIN PATRU CARE MERGEM ÎN CADENȚĂ!
    (Neacșu, Biliuță, Marcu și Ifim, mai cu prudență!):)

    renataJan 23, 2012 08:59 PM
    Bună dimineaţa, prieteni!
    Zici tu "cea mai simplă cerere", dar revendicările sunt complicate. Mai ales "corupţia". Mult, mult prea ramificată.
    O întrebare directă, dacă tot mi-am recăpătat dreptul de-a intra pe blogul tău, păcălind defecţiunile tehnice:
    Ce părere ai, Ifim, despre gestul tânărului locotenent de la Câmpia Turzii, care a venit aseară în Piaţa Universităţii?

    ifimJan 24, 2012 08:27 AM
    @renata:
    Bună seara ţie şi tuturor prietenilor din Gara pentru Noi!
    Mă bucur nespus că mi-ai pus această întrebare, poate la fel de mult cât m-a bucurat faptul să constat, prin apariţia tânărului locotenet Alexandru Gheorghe, că în armată mai sunt oameni tineri de o calitate excepţională!
    Curajul, bărbăţia, educaţia, spiritul de sacrificiu, asumarea conştientă a răspunderii, stăpânirea de sine şi un farmec aparte sunt calităţile pe care le etalează cu generozitate şi care-l vor transforma într-un erou, datorită gestului său fără precedent. A vorbi despre ce a făcut şi a demonstrat acest tânăr şi brav ofiţer al Armatei Române înseamnă a vorbi despre cinste, onoare şi demnitate.
    Eu, colonelul în rezervă Ifim Trofimov, îl salut pe acest locotenent cu toată onoarea!
    Chiar dacă gestul lui a fost premeditat, nu scade cu nimic valoarea acestuia şi este un exemplu de curaj nemaipomenit, demn de urmat.
    Apreciez că este chiar peste curajul unui tânăr locotenent de acum mai bine de 30 de ani care a avut "îndrăzneala" să facă "pierdut" carnetul roşu de partid...

    renataJan 24, 2012 09:29 AM
    Da, îţi mulţumesc pentru răspuns, Ifim!
    Suntem pe aceeaşi lungime de undă. Voiam părerea unui profesionist. Mă temeam că-mi vei spune "indiferent de scop nu avea voie să încalce disciplina militară"
    Mă temeam , fiindcă tu ştii mai bine care sunt rigorile regulamentelor militare.

    ifimJan 24, 2012 11:28 AM
    Și eu îți mulțumesc, Renata!
    Este greu și neobișnuit, de altfel, să alegi disciplina militară ca pretext pentru subminarea unei lecții de educație, cinste, onoare și demnitate. Aceasta va fi problema consiliului de onoare care va judeca și va propune măsurile ce vor fi luate împotriva tânărului locotenent. Ai sesizat bine și ai dreptate când spui că pe chipul lui se deslușea frica. Din experiență îți mărturisesc faptul că niciodată, nicio acțiune curajoasă nu am făcut-o într-o lipsă totală a sentimentului fricii. Dar asta nu are importanță.
    După cum am afirmat, prin acțiunea sa fără precedent, locotenentul Alexandru Gheorghe a câștigat respectul meu, deoarece a aruncat o rază de lumină asupra Armatei Române, într-un moment când nu mă mai așteptam la așa ceva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte pertinentă rememorare, Ifim. Ce este remarcabil, cel puțin pentru mine, este că ai făcut, la cald, diferența dintre persoană și gestul său, adică dintre locotenent și simbolul pe care îl propune.

      L-am văzut aseară la televizor și se vedea cu ușurință că omul crescuse în luna asta. Se mai maturizase. Începuse chiar să își înțeleagă rostul printre ceilalți. Ceea ce este bine pentru el. Totodată, simbolul pe care îl propune rămâne același și m-am bucurat că nu l-a sacrificat pe altarul confortului personal.

      În același timp, n-am putut să nu constat, cu amărărciune, câtă dreptate am să cred că omul este un simplu test în mâinile șefilor politico-militari. Cu el, ei vor să își testeze puterea, capacitatea de manipulare, rezistența și anduranța „țintelor”, adică a publicului și, nu în ultimul rând, starea de spirit din armată.

      Ștergere
  6. Sunt pe lumea asta EVENIMENTE/FENOMENE greu de înțeles!
    Nu seamănă cu nimic din ce știi, din ce crezi că știi.Totuși ating , prin măreție , acele fibre lăuntrice, unde nici tu nu știi cum se ajunge.
    Asta simt eu în legătură cu apariția acestui tânăr în lumea acestui început de an.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa poetic sau filosofic cum este, comentariul dumneavoastră îmi pare foarte exact.

      Ștergere