De cum a căzut Boc...

De cum a căzut Boc, mie mi s-a terminat bateria la telefon. Nu că aș fi vorbit mai mult decât de obicei, dar uitasem să o alimentez la timp. De altfel, la telefon nici nu prea mai vorbesc, ci doar mă dau pe Internet, atunci când nu sunt acasă.

Dacă va citi cineva acest text ceva mai încolo, țin să spun de pe acum că Boc este domnul Boc Emil, care a fost prim ministru al României în vreo patru-cinci guverne din Regimul Băsescu, între decembrie 2008 și 2012 (încă nu se cunoaște cu exactitate luna), adică pe vremea când telefoanele mobile erau alimentate cu curent electric de la baterii reîncărcabile. Iar căderea lui Boc se referă la întâmplarea că, pe 6 februarie 2012, acesta și-a dat demisia din funcție. Ceea ce, în condițiile de acum, nu însemna sub nici o formă că Boc nu va mai fi prim-ministru niciodată, ci doar că astăzi, în ziua aceasta de februarie, tocmai părăsise funcția.

Despre Băsescu nu mai spun nimic, pe considerentul că individul și-a dobândit deja un loc în istoria Țării și nu mai trebuie prezentat, fiind arhicunoscut ca cel mai ticălos și de rușine președinte de România.

Așa, cu bateria descărcată, am ajuns și în Piață.

Adică, în Piața Universității din București, unde are loc o demonstrație permanentă a unor cetățeni, pentru demisia guvernului și a președintelui Băsescu, pentru curmarea corupției generalizate din România și pentru redarea puterii supreme în stat poporului suveran.

Acolo, aceiași demonstranți demonstrau. Nu păreau nici mai mulți, nici mai bucuroși că Boc picase, ci doar îndârjiți să îl vadă pe Băsescu părăsind funcția de președinte și ocuparea unei celule de condamnat penal la un penitenciar de stat, de preferință Jilava.

Înțelepciunea populară, exprimată de demonstranți, a formulat această dorință astfel: Băsescu în celulă – Udrea pe Centură!

Prin rima respectivă, se spune că, odată cu căderea Băsescului, se vor pierde și privilegiile camarilei sale, reprezentată aici de doamna Elena Udrea, cunoscută din revistele de lux și dintr-o afacere de propagandă turistică ca o femeie ce a ajuns mare în politică pe merite legate de anatomie.

Ceea ce sugerează și folclorul, care, când vorbește de Centură, se referă la Centura Bucureștilor, unde anumite doamne câștigă mai bine decât un ministru din salariul la stat. Dar mult mai puțin decât un ministru din camarila Băsescului, care, desigur, se înfruptă hulpav din banul public. Adică, ajungerea doamnei Udrea în acel loc este un fel de pedeapsă financiară, datorită pierderilor în veniturile sale provenite din muncă.

Fără telefon fiind, am fost nevoit să părăsesc în două rânduri Piața, pentru a intra în contact cu lumea prin alte mijloace, mai fixe și alimentate la priză.

Cu ocazia acestor deplasări, am constatat ample pregătiri jandarmicești în vederea anunțării noului nominalizat la funcția de premier.

În concret, domnul președinte Băsescu Traian a anunțat că va anunța numele numitului la ora 20.00. Cu un sfert de oră înainte, numărul jandarmilor din zona Pieții Universității s-a mărit de patru ori, noii veniți având și căștile cu vizieră la ei, spre deosebire de cei care erau deja pe acolo, ce își manifestau pașnic și neînarmat forța lor de ordine.

Ai fi crezut că Băsescu îl va anunța ca viitor premier pe însuși Vladimir Putin al Rusiei, ceea ce ar fi produs un masiv exod al nemulțumiților români în Piață, într-un ritm prea rapid pentru a fi compensat de prezența „forțelor”, așa că acestea au fost pre-dislocate.

Când colo, a venit vestea că alesul este domnul Mihai Răzvan Ungureanu.

Ceea ce, în Piață, a produs reacția: Ah, da? După care s-au fabricat noi rime. 

Care nu au schimbat nimic din dorința Pieții ca Băsescu să plece, să iasă afară, să își dea demisia, să fie alungat, să ne lase și așa mai departe...