Lectura de weekend – discursul parlamentar

Joia trecută seara, pe când dădea cu aspiratorul prin ascunsele cotloane de marmură ale Palatului Parlamentului, o persoană din serviciul de curățenie al Camerei Deputaților a dat peste câteva coli de hârtie cu un text imprimat, mototolite și aruncate neglijent, aparent în grabă, ca și când posesorul lor n-ar fi vrut să fie prins cu ele asupra sa.

Persoana respectivă știa că are obligația de a nu divulga presei sau oricărei ale părți nici unul dintre secretele peste care dă în timpul exercitării profesiei sale de curățire după aleșii neamului. Însă găsirea paginilor respective i-au creat o dilemă, deoarece nu putea spune cu siguranță că ele proveneau din activitatea legitimă a Parlamentului sau erau produsul unor simpli vizitatori pe acolo. 

Așa că mi s-a adresat mie, cu rugămintea de a-mi folosi cunoștințele vaste și inteligența remarcabilă pentru a-i da cel mai bun sfat. Sincer să fiu, nici eu nu m-am dumirit despre ce este vorba, așa că vă rog pe dumneavoastră să vă dați cu părerea, după ce citiți textul următor:

„Domnule președinte de ședință a camerelor reunite ale Parlamentului României,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Distinși invitați,

M-am prezentat în fața dumneavoastră, la această înaltă și onorantă tribună, cu scopul de a vă transmite un mesaj din partea opoziției parlamentare unite, cu ocazia dezbaterii compoziției Guvernului Ungureanu și a Programului de guvernare al acestuia.

După cum puteți observa, în afară de mine și de socrul meu, parlamentar și domnia sa, nimeni din opoziție nu este prezent la această ședință, iar explicația acestui gest deliberat, de o profundă și gravă semnificație este principalul element al mesajului meu.

După cum foarte bine știți, sau ar fi trebuit să fi aflat în cei aproape patru ani de când consitutiți acest Parlament, rolul major, aș spune chiar strategic, al opoziției este să vegheze și să lucreze neabătut pentru protejarea minorității pe care o reprezintă împotriva oricăror abuzuri ale majorității, fie ele intenționate sau involuntare. Cu alte cuvinte, rolul nostru, al senatorilor și deputaților din opoziție, este să ne asigurăm că niciodată regula de aur a democrației, cea a majorității, nu se va transforma în dictatura majorității.

Ei bine, așa cum am anunțat de la începutul actualei sesiuni parlamentare, am eșuat în acest rol strategic al minorității. Vocea noastră nu este deloc ascultată de colegii majoritari, hotărârile acestora se iau fără nici un respect pentru poziția noastră și a milioanelor de cetățeni pe care îi reprezentăm în acest Palat, iar însăși menirea de putere legiuitoare a Parlamentului a fost confiscată de președintele Băsescu Traian și guvernul său, condus, până mai ieri, de domnul Boc Emil, care a înlocuit acest rol cu cel de spectator la cele nu mai puțin de 14 asumări de răspundere.

De aceea, am hotărât să spunem tuturor românilor, dar și lumii întregi că dumneavoastră, cei de la puterea politică, ne refuzați dreptul legitim și constituțional de a ne exercita misiunea de protejare a celor pe îi reprezentăm împotriva dictaturii majorității. Și am transmis acest mesaj prin cea mai vizibilă formă, cea a absenței de la lucrările parlamentare în plen și în comisii. Este o formă de exprimare ce nu vă permite să ne închideți gura, cum ați făcut-o mai tot timpul cât am fost alături de dumneavoastră la activitățile forului legislativ al Țării.

Vă veți întreba, desigur, de ce continuăm să ne exprimă astfel, prin absență, și în acest moment în care Guvernul Boc, asupra căruia am inițiat atâtea moțiuni de cenzură, a demisionat, într-un sfârșit, iar un nou guvern este gata să îi ia locul? De ce nu îi dăm acestui nou guvern prezumția de onestitate și nu participăm la lucrările camerelor reunite pentru validarea pe funcții a distinșilor nominalizați, prezenți aici, de față?

Trebuie să recunoașteți că lucrurile s-au precipitat cu o viteză foarte mare, așa că nu am avut timp să pregătim pentru dumneavoastră un răspuns complet la aceste întrebări legitime. Pot însă să vă spun că primele trei motive pe care le-am identificat, așa, în grabă, sunt suficient de serioase și profunde, pentru a justifica absența noastră din această sală, cu această ocazie.

Primul dintre motive, care nu este și cel mai grav, este că nu vorbim aici de un nou guvern, ci doar de o jumătate de guvern nou, garnisit cu vechile figuri ale celuilalt guvern, demisionat.

Noi, opoziția, de fiecare dată când ne-am exercitat dreptul democratic de a cere demisia guvernului pentru fiecare dintre actele sale de proastă guvenare, ne-am referit și la domnii miniștri care sunt păstrați de actualul prim-ministru-desemnat.

Mai mult decât atât, orice guvern care îi are în compoziție pe domnii Oprea Gabriel și Diaconescu Cristian nu poate fi, în viziunea noastră, decât un guvern corupt, imoral și anti-național. Spun acest lucru pentru că pe acești doi domni îi cunoaștem foarte bine, domniile lor fiind total lipsiți de simțul onoarei, al demnității și al loialității, singurele criterii după care se orientează în viața politică fiind cine îi constrânge mai tare și îi plătește mai bine.

De asemenea, nu putem accepta și credita cu prezumția de onestitate un guvern clădit pe bază de algoritm de „putere”, ceea ce înseamnă, în limbaj vulgar, împărțirea ciolanului în funcție de puterea de convingere sau de șantaj a grupurilor minoritare, ce fac parte din coaliția dumneavoastră, aflată la guvernare. Acest lucru este foarte evident în cazul Uniunii Democratice a Maghiarilor din România, care, cu un electorat de sub șapte la sută și o prezență în Parlament de aproape 10 la sută, ocupă 25 la sută din scaunele ministeriale.

Al doilea motiv pentru care nu vedem de ce ar trebui să fim prezenți în sală, adică să renunțăm la mesajul nostru, clar și vizibil, că nu suntem lăsați să ne facem datoria de opoziție parlamentară, este că procesul de nominalizare a premierului și de formare a cabinetului său a fost unul total în afara regulilor democratice. Iar acest lucru este un indiciu deosebit de serios că practica instituită de partidele dumneavoastră din coaliție, de a nu ne lua în seamă, va continua și pe mai departe.

Nu o să fac aici referiri la calitățile personale și profesionale ale domnului prim-ministru-desemnat, sau ale personalităților pe care acesta le-a adus în fața dumneavoastră, pentru investire, deoarece nu aceștia sunt subiectul observației de față. Sunt convins că domniile lor au calități deosebite, între care tinerețea este, evident, un atuu semnificativ. Asta, dacă luăm în seamă condiția de a nu fi făcut parte din structurile politice comuniste.

Dar, indiferent de nume și de calitățile persoanei care poartă acel nume, nu putem accepta ca prim-ministru un șef al unui serviciu secret.

Este foarte posibil ca domnul Ungureanu, prezent în fața noastră, să fie un om onest, patriot, independent în gândire față de orice ocultă sau comandă politică, priceput în actul de guvernare executivă, bine intenționat și cu compasiune pentru nevoile celor mulți și defavorizați de viață sau de criza din România.

Dar, la fel de posibil este ca domnul Ungureanu să fie depozitarul unor secrete despre ceilalți parteneri și oponenți politici, al unor dosare, cum este cel de negăsit al domnului Băsescu Traian, de pe vremea când lucra pentru un serviciu extern la Anvers, sau al unor pârghii de influențare sau monitorizare a activității de partid și particulare a multora dintre colegii noștri parlamentari.

Prin virtutea însăși a funcției din care provine, de șef al Serviciului de Informații Externe, nu vom putea ști niciodată care dintre aceste două alterantive este mai aproape de realitate. Dacă am fi un Parlament adevărat, am fi făcut o comisie de investigație parlamentară, cu o certificare corespunzătoare de acces la informații secrete și cu un buget adecvat și am fi găsit, într-un orizont rezonabil de timp, un răspuns convingător la această dilemă. Dar noi nu suntem un asemenea Parlament, nu avem o asemenea comisie și nici nu avem bani și timp pentru a duce la bun sfârșit un asemenea gest de control democratic.

De aceea, ar fi trebuit ca puterea actuală să vină cu o propunere de prim-ministru care să nu lase aceste grave îngrijorări nerezolvate. Sau, ar fi trebuit să ne dea timp nouă, celor din opoziție, să ne lămurim despre cine este vorba, ca să putem lămuri, la rândul nostru, milioanele de cetățeni români, pe care îi reprezentăm aici, pe mâna cui ne cereți să dăm Țara.

Însă, în contrast cu cerințele democratice expuse aici, domnul președinte Băsescu a preferat să vă impună un candidat controversat în principiu, indiferent de numele acestuia. Ori, noi, cei din opoziție nu ne putem permite luxul de a accepta un asemenea gest politic extrem. De aceea nu vom valida nici măcar cu prezența noastră acest Guvern.

Și mai avem un motiv grav pentru care nu suntem prezenți. După cum bine știți, aprobarea persoanelor ce compun Guvernul este un act politic necesar dar nu și suficient. Ar mai fi fost nevoie să aprobăm și Programul de guvernare.

Însă, în cazul acesta concret, nu am fi avut ce discuta, d-apoi ce aproba. Pentru că domnul Ungureanu și Guvernul său ne-au propus cu totul altceva decât ceea ce ar fi trebuit să fie un program de guvernare.

Chiar dacă această rocadă sau schimbare de garnitură căreia dumneavoastră îi ziceți schimbare de guvern a fost pregătită în taină de mai multe luni de zile, cei care au redactat pretinsul Program de guvernare ce însoțește candidaturile prezente aici, în sală, nu ar fi avut la dispoziție toate datele pentru un program serios cu mai mult de câteva zile în urmă.

Deci, fără să fi citit nici măcar un paragraf din Programul de guvernare propus, putem spune că el este unul prost, însăilat în grabă, sau, cum plastic s-a exprimat cineva, este un document făcut pe genunchi.

Dar noi am citit acest document, deși cred că ne-a luat mai mult timp să îl citim decât le-a luat autorilor să îl scrie. Și am constatat că acest program nu poate fi pus în discuția camerelor reunite ale Parlamentului României pentru aprobare, deoarece nu este ceea ce orice cetățean așteaptă de la un guvern ce ar gestiona bugetul Țării doar până la alegerile generale, ce ar trebui să aibă loc, în cel mai îndepărtat moment, peste zece luni.

Chiar și elementele de continuitate sunt însăilate, redactate cu greșeli și omisiuni și nu fac serviciul de a întrezări o proiecție de guvernare pe termen mai lung. Vorbesc aici de continuitatea asumată a așa zisei politici de guvernare a domnului Boc, care era, de fapt, compusă din notițe disparate luate după ce a crezut domnia sa că zic cei de la Fondul Monetar Internațional.

Ca parlamentari responsabili și onești, dornici de a ne servi electoratul și întregul popor român, noi nu putem să dăm girul nostru, nici măcar prin prezență, unei asemenea practici de a emite documente de politică ce nu conțin nicio politică, ci doar sunt menite să valideze bunul plac și cheful celor care sunt ori vin la guvernare.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Onorați invitați,

Acestea au fost elementele mesajului pe care am dorit să vi-l transmit de la această tribună.

Nu vreau să închei, însă, înainte de a vă mărturisi că am muncit din greu să îi conving pe unii dintre colegii noștri din Uniunea Social Liberală că este mai bine să țin acest discurs, decât să fi absentat cu totul de la dezbateri.

Principalul argument cu care i-am convins a fost că noi avem totuși obligația de a demostra deschiderea la dialog și cooperare parlamentară, la care nu am renunțat odată cu luarea deciziei de a nu mai fi prezenți la lucrări. Și sunt convins că acest mesaj este recepționat și de membrii cei noi sau mai vechi ai Executivului prezent acum în sală, pentru aprobare.

Aceștia au posibilitatea să continuie practica reprobabilă a Guvernului Boc de a desconsidera Parlamentul ca singurul forum legislativ al Țării, sau să re-instaureze comportamentul firesc al oricărui guvern de a propune legi Parlamentului și de a ne lăsa pe noi să le dezbatem și să le aprobăm, precum și de a se supune controlului parlamentar.

Desigur, pentru dialog este nevoie și de un interlocutor. Noi, cei din opoziția unită v-am transmis, prin această formă, mesajul nostru. Așteptăm acum răspunsul dumneavoastră. Și sperăm că acesta nu va fi compus din vorbe, ci din fapte.

Iar prima faptă fundamentală pe care ne așteptăm să o faceți acum este să redați legitimitatea forului legislativ al Țării, prin alegeri parlamentare, cât mai curând posibil. Pentru a face acest lucru, va trebui să începeți prin a respinge propunerea de Guvern Ungureanu, pentru motivele arătate de mine aici. După care, vom putea conversa politic despre viitorul Țării.

Eu vă doresc succes!”

Deci, dragi cititori, acesta a fost conținutul documentului ce a ajuns în posesia mea. Oare despre ce să fie vorba? Și, cine să îl fi scris? Aveți oare vreo idee? Sau vreo sugestie?