Ce părere aveți...

Vă invit să presupuneți că sunteți martorii unei scene în care o stradă este scăldată în ploaie. Sub o copertină, în fața unei vitrine, o persoană se adăpostește de ploaia destul de deasă.

Apoi, vine un individ, care intră în vorbă cu persoana de sub copertină și îi zice că nu și-a ales o poziție bună, pentru că este prea aproape de geam ca să vadă ce este în vitrină și prea lipită de clădire ca să vadă de-a lungul străzii, să își dea seama când se va opri ploaia.

Și așa, din vorbă în vorbă și din argument în argument, persoana de sub adăpost este convinsă că e mai bine să stea mai departe de clădire, pe trotuar, în ploaie. După ce începe să fie udată destul de deranjant, individul cu putere de convingere îi spune că n-ar fi lipsit de rațiune să stea sub o umbrelă, dacă tot stă în ploaie. Și, că el îi poate procura o asemenea umbrelă, în câteva momente, numai să îi dea banii cu care să o cumpere.

La care persoana udată îi dă individului suma cerută pentru o umbrelă, iar acesta pleacă să facă ce a promis. După o vreme, individul se întoarce cu o veste neplăcută. Datorită faptului că plouă și cererea de umbrele a crescut, nu a mai găsit nici o umbrelă la prețul pentru care persoana din ploaie i-a dat banii. Așa că îi cere bani în plus, iar persoana udă îi dă, cu speranța că va avea, totuși, o umbrelă. Individul pleacă și nu mai vine.

După o vreme, ploaia se oprește. Individul apare cu scheletul unei umbrele și îi spune persoanei noastre că atât a putut procura de sumele ce-i fuseseră avansate. Este drept că scheletul ăsta nu poate fi folosit ca umbrelă, dar nici nu mai este nevoie de una, acum că ploaia a stat. În același timp, scheletul poate fi privit ca o bună investiție, în eventualitatea că posesorul va face rost de o pânză impermeabilă cu care să îl îmbrace.

Cu aceste observații, individul se duce mai încolo, se urcă într-o mașină luxoasă și trece pe lângă persoana udă leoarcă, rămasă la marginea trotuarului, cu scheletul de umbrelă în mână și o stopește din cap până în picioare, intrând printr-o baltă formată chiar în locul acela. Șoferul oprește mașina și își cere scuze. Apoi pleacă în treaba lui. Persoana udă ridică din umeri și remarcă faptul că nu a suferit nicio pagubă propriuzisă, pentru că, oricum, era deja udă leoarcă.

Acum, stați un moment pe gânduri și încercați să vă formați o părere despre cele două personaje ale scenei descrise mai sus.

Bine, să zicem că a trecut momentul și v-ați lămurit despre cine este vorba.

Cum ați descrie persoana udă și cu banii dați pe nimic? În eventualitatea că viața v-ar aduce împreună, ce i-ați spune, dacă v-ar povesti această istorie? Dar, dacă descoperiți că persoana aceea este cineva apropiat sau chiar drag dumneavoastră, cum v-ați simți?

Haideți acum să înlocuim ploaia din poveste cu „criza”, strada cu Europa, să zicem că magazinul cu vitrină este societatea din Vestul continentului, persoana udă ar fi omul de rând din România, iar individul cu idei și inițiative ar fi chiar guvernantul român de astăzi. Ar mai fi de comparat cu cineva și vânzătorul de umbrele, dar el nu iese la vedere în poveste.

Vă mai vine acum să gândiți despre persoana din ploaie gândurile pe care le-ați format mai devreme? Poate, nu. Poate veți fi mai indulgenți cu apelativele cu care erați gata să o catalogați mai devreme.

Însă, alții, care nu au legături sentimentale cu biata noastră persoană, ar rămâne la primele gânduri ce v-au venit și dumneavoastră în minte.