Brand

Pe când văcarii americani, cunoscuți cu brandul de cowboys, aveau dificultăți în a ști care vacă a cui este, le-a venit ideea de a înroși un fier în foc și de a marca fiecare vaca cu un anumit semn. Fără acel semn, vaca era tot vacă, dar nu se știa a cui este. Tehnica asta s-a numit branduire.

După multă vreme, pe când producția de bunuri și servicii a căpătat dimensiuni colosale, unele firme au simțit nevoia să se individualieze din multitudinea de alte firme care făceau aceleași lucruri sau servicii. Și și-au pus un semn pe antet, sau și-au scris o lozincă pe frontispiciu sau au făcut o combinație din aceste individualizări de fațadă. Altfel, bunul sau serviciul erau tot același lucru, dar nu se știa cine îl produce. Tehnica asta s-a numit tot branduire.

În sfârșit, pe vremea când madam Udrea este ministru, Boc primul mini, Băsescu președinte, Patapievici intelectual iar Becali businessman, România s-a gândit că este și ea o țară ca oricare alta și, fără un semn în frunte și un logo sub el, lumea nu o să știe a cui este țara asta și nici cine o face să fie ceea ce este. Ca urmare, acum are o frunză și lozinca despre grădina cam neexplorată a Carpaților. În mintea oxigenată a madamei Udrea, tehnica asta s-ar numi tot branduire.

Chestia cu frunza este la fel de originală și de individualizatoare ca alegerea unei frunze pentru branduirea unui copac. Iar ideea că ceea ce este cel mai interesant de făcut într-o grădină este să o explorezi este la fel de memorabilă ca îndemnul să mergeți pe stradă cu pași adăugați.

Dacă aș fi la jurnalistică, aș folosi cazul frunzei madamei Udrea pentru exemplificarea ratării subiectului. Știrea ar fi trebuit să fie pur și simplu că madam Udrea a comis o delapidare semnificativă a banului public. Restul sunt detalii. Dacă aveți dubii că vorbim de o delapidare, tipul din Spania care a încasat sau încasează zilele astea banii a explicat fără dubii că a cheltuit o mai mică parte din ei (peste o treime de milion de euro) pentru un studiu din care să își dea el seama ce se vrea cu chestia asta de branduire de țară, iar mai marea parte din bani (peste jumătate de milion de euro) pe desenarea frunzei și inventarea găselniței cu explorarea grădinii.

Dacă aș fi la științe politice, aș folosi acelaș caz pentru a exemplifica cum lipsa de educație în ale guvernării, combinată cu graba de a jefui banul public și cu nepăsarea față de părerea oamenilor au dus la emiterea unor enormități de tipul: România are nevoie de un brand. Madam Udrea și subordonații ei Boc și Băsescu nu sunt proști, sunt numai needucați, neinstruiți și analfabeți în ale guvernării, ceea ce îi califică pentru un asemenea exemplu. Dacă ar fi citit măcar odată abecedarul guvernării, ar fi aflat că statele se branduiesc prin drapel și imn, prin tradiții cunoscute și respectate de toate celelalte popoare, prin valori naționale unice și prin alte specificități de natură socială, culturală, istorică sau geografică. Măcar Băsescu a călătorit pe banul public și pe vaporul național în lungul și latul mărilor și oceanelor. Ar fi putut să îi ceară voie madamei să ia cuvântul și să îi spună cum deosebea el un bordel de altul în funcție de portul și țara în care trăsese la țărm. În nici un caz nu cred că se folosea de brandul de țară.