Zâmbet de primăvară

Îmi întind degetele sufletului până ajung

Să îți mângâi colțul ochilor

Iar tu te deschizi a zâmbet nefăcut

Aparte și departe de ceea ce citești acum

Doar pentru că ai ochii tăi lăsați

La îndemâna sufletului meu mângâietor a joacă.

Și nici nu știi când îmi trag înapoi

Degetele sufletului meu

Pline de imaginea cărții ce o citești

Prelinsă ca o lacrimă neîncepută în colțul ochiului

De ajung să îți citesc necitind lectura ce te prinde

Cu o idee venită în gând pe o aripă de înger.

Ce mai rămâne în urma degetelor sufletului meu

Cu care te mânigâiam a joacă pe pleoape

Și îți desenam un zâmbet nefăcut pe buze

Nu este altceva decât mireasma primăverii din noi

Pe care ai lăsat-o să ne scape în jur pe când tu citeai

Iar eu neciteam pentru că știam pe de rost că te iubesc.