În ședința din
această săptămână a Guvernului Ponta, premierul a propus și miniștrii au
aprobat o ordonanță de urgență prin care, începând din luna iunie a acestui an,
taxa pe valoarea adăugată (TVA) la tranzacțiile cu alimente se reduce de la 24
la sută, cât este în prezent, la 9 la sută. În urma acestei decizii, domnul
Ponta Victor, premierul nostru, a informat opinia publică românească și
internațională că se vor ieftini alimentele, ceea ce este bine pentru popor.
 |
| Foto: jurnalul.ro |
În plus, domnul
premier a mai arătat și că măsura este posibilă deoarece banii care ar fi
trebuit să intre la buget, proveniți din diferența dintre 24 și 9, în valoare
totală de vreo cinci miliarde de lei pentru anul acesta, se află deja în
pușculița Guvernului, din încasări anterioare.
În urma acestei știri, șezătorile din studiourile televiziunilor de știri
au interpretat două partituri diferite, ba, am putea spune, chiar opuse. În
mare, unii au zis că este bine, că publicul va plăti mai puțin pentru mâncare
și că producătorii de alimente din România vor putea să fie mai competitivi. În
plus, se așteaptă și o reducere masivă a evaziunii fiscale în sectorul
alimentar, după modelul pâinii, care a cunoscut această reducere cu ceva timp în
urmă. Un analist chiar a anticipat că se vor crea sute de mii de locuri de muncă
fiscalizate în domeniul alimentar-agricol.
Alții au zis că este rău, că alimentele nu se vor ieftini, diferența de 15
la sută urmând să treacă în buzunarele producătorilor de alimente, care și așa
câștigă puțin, vai de capul lor. În plus, Guvernul Ponta nu a dovedit până acum
că ar fi capabil să găsească bani pentru buget din altă sursă, urmând ca miliardele
de lei ce nu vor mai fi încasate din valoarea adăugată alimentelor să fie
împrumutați, majorând astfel datoria publică. Sau, mai grav, se vor face tăieri
masive din cheltuielile publice, în domenii cum ar fi investițiile. Unii
analiști au arătat că inclusiv cele cinci miliarde de lei cu care domnul Ponta
s-a lăudat că îi are deja provin nu din surse suplimentare, ci din economii
forțate, ori din plăți ce s-au întors la buget.
Părerea mea de doctor în economia apărării naționale este că viitorul
apropiat le va da dreptate și unora și altora dintre comentatori. Adică, mă
aștept ca măsura reducerii TVA la tranzacțiile cu alimente să ducă și la ieftinirea
prețului plătit de public în alimentare și cârciumi, și la reducerea evaziunii
fiscale, și la creșterea locurilor de muncă albe, fiscalizate, în sectorul
alimentar-agricol. Așa cum mă aștept ca aceeași măsură să ducă la găuri de
miliarde în bugetul de stat, aceste găuri fiind fie umplute prin împrumuturi
înrobitoare, fie rezolvate prin tăieri masive de cheltuieli guvernamentale, în
investiții și nu numai, fie și una și alta.
Pentru apărarea națională, această măsură luată de domnul Ponta Victor și
Guvernul său este una defavorabilă prin excelență. În mod direct și imediat,
cele cinci miliarde de lei pe care le-a găsit în casă premierul și nu a știut
ce să facă cu ele altceva decât să finanțeze reducerea de tevea reprezintă cam
85 la sută din diferența dintre actuala bugetare a apărării naționale și angajamentul
politic de aducere a bugetului apărării la nivelul a doi la sută din produsul
intern brut. Ducându-se pe TVA, nu numai că acești bani nu vor ajunge niciodată
la finanțarea apărării naționale într-unul dintre cele mai critice momente din
istoria României de la cel de-al doilea război mondial încoace și, cu
siguranță, cel mai critic de la Criza Rachetelor din 1962, dar gaura fiscală creată
de măsura aceasta a reducerii taxei pe valoarea adăugată din tranzacțiile cu
alimente va face imposibilă majorarea bugetui apărării în anii următori,
indiferent de pactul politic realizat la Palatul Cotroceni, la începutul
acestui an.
Cu puțin timp înainte de a găsi miliardele de lei fără destinație în buget,
pe baza cărora a luat domnia sa decizia reducerii TVA la alimente, domnul Ponta
ne anunța că are mari dificultăți să identifice sursele de finanțare pentru
realizarea celor două autostrăzi ce ar trebui să străpungă lanțul Munților Carpați,
pentru a lega Transilvania și Occidentul din care face parte și România, de mai
bine de zece ani, de restul teritoriilor aflate sub administrația de la
București. Proiect ce, la rândul său, ar fi fost dătător de zeci de mii de
locuri de muncă, directe și indirecte. Asta, fără să mai vorbim de importanța
strategică a realizării acestei infrastructuri, amânată de aproape o sută de
ani, dacă ne referim la Marea Unire, sau de aproape două milenii, dacă vorbim
de perioada scursă de la facerea poporului român încoace. Culmea este că
aceleași cinci miliarde din pușculița Guvernului Ponta ar fi fost
arhisuficiente pentru cele două străpungeri strategice.
Aceste considerente ne arată că domnul Ponta pare să aibă o problemă de
priorități. Eu sunt convins că domnia sa știe cu certitudine că, oricât de bine
i-ar fi poporului român să mănânce mai ieftin ceea ce mănâncă el de obicei, ori
să mănânce mai mult cu aceiași bani cheltuiți pe mâncare, tot mai bine ar fi
fost să se asigure că, mai întâi, poporul român are suficiente condiții de
securitate și apărare pentru a se putea bucura în tihnă de o masă mai bună ori
mai ieftină, înainte de a se gândi la acea masă. Altfel, ar fi ca și cum ai zice
că măcar vei fi mâncat bine atunci când străinii vor veni să facă ce vor vrea
ei în casa ta, lăsată fără protecție adecvată.
Ce nu știu și nici nu îmi pot imagina un răspuns este de ce a preferat domnul
Ponta Victor inversarea acestor priorități?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu