Numarul lui Dusa

Domnul Mircea Dușa este ministrul apărării naționale în Guvernul Ponta din România. Domnia sa patronează astăzi, duminică, 5 aprilie 2015, ziua porților deschise la Ministerul Apărării Naționale, cu ocazia împlinirii a 66 de ani de la semnarea textului care a înființat Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, cunoscută popular cu numele de NATO.

Foto: Revista Tactica

Împlinirea celor 66 de ani s-a întâmplat ieri, sambătă, 4 aprile 2015 și, în mod firesc, ar fi trecut neobservată în România și în restul Lumii, dacă nu s-ar fi ocupat domnul ministru Dușa să o sărbătorească prin deschiderea ușilor sălilor de ședință din minister, ocazie cu care a adus și ceva tehnică militară prin curtea ministerului.

La modul general, avem de a face cu o campanie de promovare publică, în care mesajul favorabil este că Ministerul Apărării Naționale știe că face parte din NATO, adică din alianța militară ce adună nu mai puțin de 28 de state membre de pe cele două continente ce țărmuiesc Oceanul Atlantic, state care cheltuiesc împreună mai bine de două treimi din investițiile financiare în puterea militară pe întreaga Planetă Pământ. Fiind un aliat de nădejde, România este apărată corespunzător de această puternică alianță, așa că avem ce sărbători, continuă mesajul favorabil lansat de ministrul Dușa prin porțile deschise ale ministerului său.

La modul particular, însă, mesajul subînțels este unul defavorabil ideii de apărare națională a României. Prezentate nu neapărat în ordinea importanței, prima veste proastă este că domnul Dușa este ministrul apărării, a doua veste proastă este că legătura ministerului cu poporul de apărat se face numai la ocazii și doar prin deschiderea porților pentru câteva ore, a treia veste proastă este că tehnica militară prezentată pe locul de paradă din curtea ministerului nu este neapărat tehnică de luptă, adică nu reprezintă o componentă de putere militară directă și, mai trist decât atât, nu e tehnică militară românească, a patra veste proastă este că nu ar trebui sărbătorită atât existența unei alianțe militare, cât anii de pace pe care această alianță i-a impus în relațiile internaționale, pace constant și apăsat amenințată zilele acestea de unul dintre co-regionalii României, Federația Rusă.

Să vă explic doar una dintre aceste vești subînțelese.

Domnul Dușa nu este bine să fie ministrul apărării naționale. La numirea în funcție, s-a văzut cu ochiul liber că domnia sa nu avea nici măcar una din calitățile și din deprinderile necesare funcției de ministru al apărării, cel îndrituit prin lege să autorizeze misiuni Armatei României pentru operații atât în afara, cât și în interiorul granițelor naționale. În mod firesc, o asemenea numire nu putea avea loc decât în condițiile în care ministrul respectiv nu este lăsat de capul lui să facă nimic, nici măcar să își deschidă singur ușa de la intrarea în birou. În cele 28 de luni scurse de la acea numire, domnul Dușa nu a făcut nici cea mai aluzivă dovadă că ar fi dobândit vreuna din calitățile și deprinderile absente.

Cu toate acestea, domnul Dușa a ieșit de nenumărate ori în public, unde a confundat escadrila de aviație cu flotila de aviație, ori survolul cu violarea spațiului aerian, a promis inițierea unor programe de achiziții și recondiționări de armamente esențiale, în condițiile în care toată lumea știa că nu se pot realiza și nici nu s-au realizat vreodată, a mințit cu seninătate rezerviștii că le va asigura un cadrul legal corespunzător, atunci când nu avea de gând să facă ceva, a încurcat morții cu cadravele celor decedați, a stat de vorbă doar cu translatorii care le-au spus mai departe înalților oficiali NATO și colegilor săi din celelalte ministere ale apărării aliate ce au crezut ei că înțeleg din ceea ce zicea ministrul român, a negociat cu premierul și cu ministrul de finanțe bugete ale apărării care finanțau producerea de apărare națională în proporție de sub jumătate din necesarul minim, a gestionat execuții bugetare cu o eficiență de 25 de bani pentru fiecare leu cheltuit și multe altele asemenea.

Mai grav încă decât acestea, domnul Dușa a fost foarte vocal în public atunci când a identificat ca amenințări la adresa apărării naționale lucruri ce nu țin de exercitarea puterii militare pentru curmarea lor, cum a fost o decizie a unui primar de urbe de a arbora nu-știu-ce drapel și, mai mult, s-a exprimat în sensul că va lua „măsuri foarte dure” împotriva unor asemenea amenințări, lăsând să se înțeleagă că este capabil să ordone Armatei să facă ordine în probleme de steaguri. Ceea ce îl face pe domnul Dușa nu numai un nepriceput în ale funcției, dar și un risc major pentru securitatea internă a României.

Una dintre cele mai importante misiuni pe care ar fi trebuit să le îndeplinească domnul ministru Dușa era repararea stricăciunilor produse de fostul ministru Oprea Gabriel, cel care a subfinanțat cronic producerea de putere militară în România, a promovat incapabili și chiar răufăcători în funcții militare și civile din subordine, a acordat înalte grade militare și a înaintat în grad sute de neaveniți, impostori și acoperiți ai altor servicii din afara Armatei, a distrus complet sistemul de rezervă al forțelor armate, a folosit banul public destinat apărării naționale pentru finațarea propriului partid, alcătuit din trădători și dezertori politici, și a făcut cine știe ce alte potlogării secrete, în calitatea sa declarată de șef de mafie. Numai că domnul Dușa a devenit ministru în același Guvern Ponta în care domnul Oprea a devenit vice-prim-ministru și șef direct pe linie de sector al ministrului apărării naționale. Așa că nu numai că nu s-a pus deloc problema reparațiilor, dar toată lumea a bănuit că adevăratul ministru al apărării naționale este același domn Oprea, domnul Dușa fiind doar omul din față.

În contextul în care România contează pe NATO că o va apăra de amenințările de natură militară, din ce în ce mai prezente și mai clar exprimate ale Federației Ruse, iar americanii sunt din ce în ce mai activi în a contribui la această apărare comună a României, mă întreb în mod legitim cât de grav e pentru noi că domnul Dușa este încă ministrul apărării naționale, după ce ne-am lămurit că bine oricum nu ne este? Adică, oare oficialii NATO și cei din celelalte state membre nu se întreabă dacă domnul Dușa nu cumva îi minte și pe ei așa cum minte publicul românesc, atunci când promite domnia sa ce promite, pe la adunările comune sau la întâlnirile bilaterale? Oare nu le este teamă străinilor care sunt chemați să ne apere că în spatele domnului Dușa ar putea fi cine știe ce neprieteni ai lor și ai NATO? Sau nu îl cred ei pe domnul Dușa capabil să folosească puterea militară a NATO pentru a se rățoi la cine nu face frumos în România, după standardele domniei sale? Chiar dacă aliații și partenerii noștri din zona euro-atlantică nu au astfel de îngrijorări, tot nu este o veste bună asocierea numelui Mircea Dușa cu NATO, nici măcar la moment aniversar.

Asta, chiar dacă domnului Dușa i s-a părut că numărul 66 este unul potrivit pentru a aniversa înființarea NATO și a arăta public acest lucru, prin deschiderea porților ministerului său.

Rămâne să ne mai lămurim cu un lucru. Oare, între porțile deschise astăzi la Ministerul Apărării Naționale se află sau nu și ușa de la cabinetul de lucru al premierului Ponta Victor? Știți care cabinet. Cel confiscat de domnul premier în folos propriu, in ideea că în încăperile Ministerului Apărării Naționale se poate păstra mai bine secretul activităților premierului, decât în sediul Guvernului, mai ales dacă acestea sunt la marginea sau chiar în afara legii.