Numele gândului

Gândul acesta este perfect așa

Cum este. Fără nicio închipuire.

Pe gândul acesta nu îl voi sugruma

În cuvinte. Nu îi voi atârna metafore

Ce doar l-ar da verbal de-a dura

Printre silabe și rime zdrăngănitoare.

Nici măcar nu îl voi picta pe gândul acesta.

Portretul lui n-ar fi o fereastră spre zare

Ci doar o cămară de imagini aiurea.

Cu rafturi nedestule, unde stau înghesuite

Linii și culori spunând fiecare istoria

Unui ochi de gând sau a unei sprâncene.

Gândul acesta nici de cântat nu e gata.

E prea sonor ca să fie pus pe note amestecate

Cu tăcere. E mai melodios decât natura

Văzută de aproape ori cea din depărtare.

N-aș găsi atâtea instrumente să facă orhestra

Să sune a gândul acesta. Și n-aș găsi nici voce.

Cum aș putea, atunci, să-i spun povestea?

Să fac gândul meu să ajungă la Lume?

Să știi și tu ce mi-a trecut mie prin capul acesta?

Poate doar dacă-i cer gândului să poarte un nume.

Mi-e teamă însă că, oare, gândul nostru nu va vrea

Să fie chemat așa, simplu, iubire.