Tăcerea

Eu tac de atâtea ori înaintea cuvintelor mele
Încât ele se pierd în tăcerea mea veche
Și rătăcite se desfac în silabe
În morfeme și foneme
Care mai de care mai deștepte
Mai apropiate de înțelesurile
Primordiale
De dinainte de cuvintele gândite
Mai înainte de a fi inventate
Și apoi spuse
Dar niciodată înțelese
Pentru că ele tăcutele
Sunt frunzele căzute
Să hrănească pământurile
Din care plante albe
Își trag în frunzele albastre
O sevă de deșteptăciune
De recunoaștere
A clipelor de cunoaștere
Universale
Nespațiate
Atemporale
Dezlegate