Sistemul subrezit de Sercan

Știu că vi s-a mai întâmplat să urmăriți cu sufletul la gură o poveste pe care o știți pe de rost. Dacă n-ar fi așa, nu ar fi avut de ce să se fi inventat remake-ul, în cinematografie. Nu ar mai avea succes piesele de teatru deja studiate minuțios în școală. Nu ni s-ar mai umezi ochii în finalul scenei din criptă, când cei mai faimoși îndrăgostiți ai Planetei mor unul lângă altul, pentru că n-ar fi putut trăi unul fără altul. Așa că sunt convins că mă înțelegeți când vă spun că mie mi s-a întâmplat aseară să citesc pe nerăsuflate o poveste pe care o știam pe de rost. Este vorba despre povestea spusă de Emilia Șercan în cartea ei „Fabrica de doctorate sau Cum se surpă fundamentele unei nații”, apărută la sfârșitul săptămânii trecute la Editura Humanitas din București.

Desigur, ar fi o stângăcie din partea mea să mă apuc acum să conspectez această carte. Adică, să vă mai spun și eu, cu cuvintele mele, aceeași poveste arhicunoscută despre acest personaj din non-ficțiunea noastră națională, Oprea Gabriel. Însă pot să vă spun cum a reușit Emilia Șercan să mă facă să citesc în prima seară cartea ei și să dorm apoi o noapte scurtată de nerăbdarea de a mă scula cât mai repede, ca să scriu despre cele citite.

Desigur, Emilia Șercan are, indubitabil, un talent literar și jurnalistic remarcabil, cel de a spune cu pasiune și inteligență o știre. Și de a te face pe tine, consumatorul de știri, să vrei să afli mai multe. Mai ales când știrea este rezultatul propriei sale investigații jurnalistice. Cu un asemenea talent, autoarea ar fi putut alege subiectul găsirii unui pisoi în spatele blocului în care locuiește Oprea G. și  ar fi putut să își vândă cu succes cartea scrisă despre acest subiect. Asta, în eventualitatea că Oprea G. ar locui la bloc. 

Dar, nu! Doamna Șercan a investigat și ne spune știrea că există un „Sistem” care l-a inventat pe acest Oprea Gabriel, l-a făcut doctor în drept, pe când omul nu știe să citească, d-apoi să scrie, l-a făcut profesor universitar, pe când omul nu știe să vorbească, d-apoi să predea în aulă, l-a făcut general, pe când omul abia dacă știe să primească comenzi la cârciumă, d-apoi să conducă o armată de o sută de mii de oameni, cât înseamnă stelele de pe un umăr de-al său. Și l-a făcut șef de partid, ministru, vice-premier și premier interimar al României. Și, dacă nu era această jurnalistă Emilia Șercan, „Sistemul” l-ar fi făcut chiar premier cu drepturi depline și șef al partidului „prezidențial”. 

Pe îndelete și deosebit de convingător, cu măiestrie jurnalistică, Emilia Șercan ne mai spune că, la rândul său, Oprea G. a inventat o disciplină academică nouă, dar a făcut-o doar administrativ, deoarece ea este imposibilă din punct de vedere academic. A făcut doctori în această disciplină, ca și când ar fi fost chiar o știință ce merită aprofundată la nivel doctoral. A făcut chiar o Academie de studii în domeniul acesta neștiințific. Doctorii și academicienii făcuți de Oprea fiind aleși pe sprânceană, din rândul politicienilor de top, adică parlamentari, miniștri și demnitari la conducerea unor structuri de informații sau de forță ale statului, dar și din rândul magistraților, al militarilor și al polițiștilor. Adică, Oprea și-a făcut o rețea. Căreia i-am putea zice personală, dacă am uita că Oprea G. nu e de capul lui, el fiind invenția, creația „Sistemului”. Și, probabil, proprietatea „Sistemului”.

Stilul cărții „Fabrica de doctorate” este impecabil. O tânără jurnalistă fără jurnal se oprește din tocat verdeața în bucătăria proprie și se ia de acest „Sistem”, deoarece a fost deranjată că „Sistemul” l-a promovat tocmai pe Oprea Gabriel. Și îi reușește! În numai câteva luni, Emilia Șercan convinge „Sistemul” să îl abandoneze pe Oprea, ca pe un proiect eșuat. 

Bineînțeles, „Sistemul” nu s-a lăsat ușor convins. Ori învins. Doar că nu a fost pregătit să îi facă față Emiliei Șercan. Care Emilia Șercan a avut, pe lângă armele inefabile ale onestității investigației și  ale dreptății concluziilor, și neașteptata armă a noilor mijloace de comunicare în masă. Care s-au contrapus mediilor tradiționale, controlate cu mână forte de „Sistem”. Dacă n-ar fi devenit virale pe internet, n-ar fi fost niciodată luate în seamă de cineva oficial rezultatele investigațiilor din care a rezultat că Oprea este o făcătură academică, politică și administrativă, și că, la rândul lui, i-a făcut pe alții doctori și academicieni fără niciun merit. Nu ar fi fost luate în seamă nici de președintele României, nici de Ministerul Educației, nici de alți profesori universitari doctori, nici de instituțiile de învățământ superior din România, care acordă titluri de doctor în științe, nici de Parlament, nici de Justiție, de nimeni.

Oricum, Emilia Șercan ne promite că nu se va opri aici. Ea are curiozitatea să vadă cine este acest „Sistem”. Iar noi, publicul, cei care constituim puterea adevărată, din spatele ei, putere care s-a dovedit mai zdravănă decât cea a „Sistemului”, suntem, practic, obligați să îi stimulăm această curiozitate jurnalistică. Și să o sprijinim în tot ceea ce face pentru noi. Pentru sănătatea noastră academică națională. Pentru că noi suntem interesul național!