Aeriala

Am moștenit un înger nou și cărțile deja citite
Un înger antic nou doar pentru mine
Și nu știu dacă l-am moștenit ca premiu
Pentru că eu cred în îngerii de aer foc și apă
Ori eu sunt pedeapsa lui pentru cât de tare
S-a împământenit el printre oameni.

Nu știam că Mama avea un înger în posesie
Deși ar fi trebuit să îmi închipui că doar așa
Cu îngerul ei la tâmple sau în colțul ochiului
Ar fi putut Mama fi atâta minte și atâta iubire
Când își așternea un înveliș de zări și de torente
Iar eu nu știam cum e să fii copil cuminte.

Și mi-a lăsat Mama îngerul ei de taină moștenire
Mie care îmi ziceam că e suficient să cred în îngeri
Pentru ca ei să existe pentru mine și să zboare
Cât aerul să înoate cât marea să doarmă cât Planeta
Să stea cât piatra și să râdă cât Soarele
Ascuns sub dealul din vale de râul repede de munte.

Nu știam la ce altceva îmi trebuie un înger în grijă
Și l-am lăsat să facă ce știa el mai bine și mai bine
După care l-am uitat de tot acolo în copilărie
Și nu l-am luat cu mine pe unde m-au dus gândurile
Mai ales că nici măcar un înger păzitor nu părea să fie
Ci doar o nebăgată în seamă rarefiată companie.