Tocmai când mă pregăteam
să îl declar pe un anumit domn Radu Naum romglezul anului, a apărut în viața
mea alt caz, cu argumente la fel de puternice pentru acordarea titlului.
Dar, ce este romglezul?
Romglezul este acea
persoană care își caută cuvintele în limba română, pentru că îi vin în minte
numai cele din limba engleză. Și, în efortul său de a spune ceva, le mai
confundă sau nici măcar nu le găsește. Adică, un fel de fotbalistul ăla care a
stat câteva luni în Italia și, la înapoiere, nu mai știa româna, apelând la
„come si dice?” pentru a fi ajutat să își găsească limba maternă de reporterii
români aflați la aeroport, pentru a consemna evenimentul revenirii. Numai că omul
nostru are probleme în engleză, nu în italiană.
Cum am dat de domnul Radu
Naum?
Eu sunt unul dintre cei
care mă uit la filme clasice la televizor. Și unde sunt aceste filme, dacă nu
la TCM (Turner Classic Movies)? Iar
TCM are o rubrică de intermezzo „Eu și filmul”, în care diferiți domni și
doamne apar să își mărturiesască legăturile lor de suflet cu arta
cinematografică. Domnul Naum, calificat în subtitlu drept „comentator sportiv”,
este unul dintre cei aleși să spună ceva despre acest subiect. Iar când o
spune, constatăm cu uimire că domnia sa comite un caz unic de „false friend” sau prieten fals.
False friend este simptomul lingvistic prin care un vorbitor de limbă străină dă peste
un cuvânt în acea limbă ce seamănă foarte mult cu un alt cuvânt din limba sa
maternă, deci este aparent un cuvânt foarte prietenos, dar care are un cu totul
alt înțeles. Fără să știe de acel alt înțeles, vorbitorul îl folosește în limba
străină cu înțelesul din limba sa maternă, trezind, bineînțeles, confuzie, dacă nu chiar ilaritate.
Ei bine, domnul Radu Naum
face exact invers! În cele două-trei fraze în care constă apariția sa
televizată, dumnealui folosește, în limba română, un cuvânt cu înțelesul său
din engleză! Domnia sa descrie starea pe care o avea pe când a văzut
primul său film ca fiind opusă celei de „sobru” (pentru că se afla după un chef de o noapte, explică
dânsul), pe când sobru în română înseamnă orice altceva decât „sober”, în engleză. Orice dicționar vă
va explica diferența.
Toate bune și frumoase, însă, cu o postare pe
blogul său personal, ce îi poartă numele, domnul Stelian Tănase vine să uzurpe
domnului Radu Naum titlul de cel mai romglez pe care tocmai i-l atribuiesm.
Domnul Tănase evocă o
întâmplare în care un cadavru a fost descoperit „într-un portbagaj”. Ceea ce
n-ar fi remarcabil, dacă domnia sa nu ne-ar spune, mai departe, că persoana
căreia îi aparținuse corpul pe vremea când trăia comisese o sinucidere cu „o
supradoză de barbidurice”, de ajunsese moartă. Ceea ce este remarcabil. De ce s-ar fi
sinucis cineva prin otrăvire în portbagajul unei mașini?!? Cum persoana în
cauză era o actriță americană cunoscută la vremea respectivă, m-am documentat
și am aflat că ea murise și fusese găsită „in
the back seat of her car”. Ceea ce înseamnă „pe bancheta din spate a
mașinii ei”, iar nu în portbagaj. Care portbagaj se află, într-adevăr și în
cele mai multe situații, în partea din spate a mașinii, dar nu este un loc în
care să te așezi.
Nu am fi ajuns la domnul
Stelian Tănase și traducerea aiuristică a domniei sale dacă nu aș fi fost atras de
titlul postării, care începe cu „EVER GREEN” și se continuă cu un punct, ceea ce
oferă o atracție aparte. Pe de o parte, prin faptul că folosește două cuvânte
englezești, care nu sunt traduse în română și nici nu au o răspândire largă
pentru ca cineva să creadă că toată lumea știe ce înseamnă. Nici în limba
engleză ele nu înseamnă mare lucru. Dacă este să aibă un înțeles, ar fi trebuit să fie doar un singur cuvânt compus (evergreen) și nu două. Iar, pe de altă parte, introduce și un semn de punctuație ce nu se
folosește niciodată într-un titlu, nici în română, nici în engleză.
Astfel încât domnul
Stelian Tănase se singularizează într-un candidat fără egal la titlul de
romglez al anului, chiar dacă mai sunt nouă luni și ceva de parcurs până la
capăt.
