Bacalaureatul Funeriu

La prima vedere, bacalaureatul 2011 este un succes al „politicii” ministrului Funeriu de a combate frauda la acest examen. Deoarece absolvenții de liceu de anul acesta nu au putut copia la fel de mult ca în ceilalți ani, rezultatele se situează la cote de promovabilitate extrem de scăzute.

În ultimii ani, inclusiv în cei de când Funeriu este ministru al educației, majoritatea elevilor de liceu au refuzat să învețe pentru bacalaureat, deoarece s-a încetățenit părerea că se va putea copia la probele scrise, prin mituirea colectivă a persoanelor însărcinate cu supravegherea acestor probe. Și, an de an, această opinie a fost confirmată de realitate. Nici cei care plănuiau continuarea studiilor nu au învățat nimic, pentru că facultățile, fie ele de stat sau private, nu s-au arătat interesate de nivelul de cunoștințe ale candidaților la studenție și au organizat admiterea pe un singur considerent: plata taxei de școlarizare.

Deci, după doi ani în care bacalaureatul organizat sub ministrimea sa a fost ridiculizat în fel și chip, fie pentru că subiectele ce urmau să fie trase la sorți erau, de fapt, cunoscute mai dinainte, fie pentru că au fost comunicate greșit, Funeriu a făcut din supravegherea corectitudinii la bacalaureat politica sa de stat cea mai aprigă. Și, se pare, a reușit.

Acum, puși în fața unor scoruri de promovabilitate de sub 50 la sută pe județe și chiar de zero la sută pe unele licee, elevii, părinții lor și, în general, opinia publică, au pornit o vânătoare de vinovați, ca formă de analiză a ceea ce s-a întâmplat de s-a ajuns aici.

De fapt, vinovați sunt ei, elevii, părinții lor și opinia publică în general, pentru că cei dintâi s-au complăcut să se prefacă a învăța și a se pregăti pentru viață, iar ceilalți i-au încurajat pe liceeni să folosească anii de studiu doar ca perioadă în care să uite și să scrie și să socotească.

Cât despre Funeriu și succesul „politicii” sale de eradicare a fraudei la examenul de bacalaureat, acesta nici nu ar fi trebuit să se preocupe de un asemenea examen.

În mod normal, nu cei care pregătesc tinerii trebuie să fie și cei care evaluează nivelul lor de pregătire. Pentru că, oricât de bine intenționați ar fi, nu vor putea să fie niciodată obiectivi. În plus, faptul că cei care concep și aplică „politica de educație” sunt și cei care organizează evaluarea prin bacalaureat face ca ceilalți, din economie și din societate, care urmează să beneficieze de pe urma acestei pregătiri, să nu aibă nici un cuvânt de spus în legătură cu evaluarea celor care urmează să lucreze pentru ei și cu ei. Asta deși ei sunt cei mai interesați de o evaluare corectă și realistă. Și sunt probabil singurii cu adevărat interesați de aceasta.

În aceste condiții, succesul lui Funeriu la bacalaureat a fost doar să încurce și mai tare lucrurile, să creeze confuzii și mai năucitoare, să nască drame personale și să bulverseze viețile multor tineri, cel puțin pe termen scurt. Pe termen lung, meritul lui Funeriu este că, probabil involuntar și cu stupizenia care îl caracterizează, a devoalat groapa adâncă în care el și guvernul din care face parte scufundă educația națională.

Conspirația Strauss-Kahn

Dominique Strauss-Kahn este fostul șef al Fondului Monetar Internațional (FMI), acuzat de atac sexual asupra unei cameriste, într-un hotel din New York, acum o lună de zile. Această acuzație a dus la arestarea sa preventivă, arestare ce a fost apoi transformată în arest la domiciliu. Tot în urma declanșării acestui scandal, Strauss-Kahn a demisionat din funcție.

Astăzi, 1 iulie 2011, el este așteptat la Curtea Supremă a Statului din Manhattan pentru a vedea dacă va continua să fie ținut prizonier, ori judecătorii îi vor acorda libertatea condiționată, până la judecarea cauzei. În așteptarea apariției în fața curții, agențiile de presă aduc în discuție cele mai recente evenimente ale cazului. Procurorul care conduce divizia de infracțiuni sexuale tocmai a demisionat din funcție, în timp ce procurorii de caz au lăsat să se înțeleagă că presupusa victimă, camerista, are o credibilitate îndoielnică.

Această jumătate de știre, despre ce s-ar putea întâmpla în curând, în favoarea lui Strauss-Kahn, a creat valuri în rândul susținătorilor lui francezi de stânga, care își văd speranța renăscută privind o posibilă revenire a lui în campania electorală pentru funcția de președinte al Franței. Asta, deoarece înainte de scandalul sexual, Dominique Strauss-Kahn era creditat în sondaje cu cea mai mare șansă de a-l învinge pe actualul ocupant al fotoliului prezidențial francez, Nicolas Sarkozy.

În timp ce evenimentele au loc, noi nu mai avem răbdare să stăm degeaba și să așteptăm deznodământul. Ca să ne treacă vremea mai repede, haideți să discutăm teoria conspirației, cu care a fost creditată această poveste de la începutul ei, mai ales de comentatorii români.

Aceștia au văzut fie o manevră ocultă a americanilor, care au vrut să îl îndepărteze de la conducerea FMI tocmai când, sau pentru că lor le merge rău cu finanțele, fie o manevră a președintelui francez, care și-a anihilat contra-candidatul cu o asemenea lovitură. Câțiva s-au aventurat chiar să blameze oculta mondială pentru ceea ce a pățit Strauss-Kahn.

Această ultimă ipoteză cade din start, deoarece omul chiar face parte din elita mondială, aceea care este creditată cu guvernarea secretă a lumii. Și este destul de bine situat acolo, în sânul acelei elite.

Cât despre celelalte manevre posibile, faptele sunt mai simple decât par la prima vedere. Până la urmă, singurul lucru contestat și care a și dus la reținerea fizică a acuzatului este faptul că raportul sexual petrecut între excelența sa și cameristă s-a consumat fără acordul acesteia din urmă.

Adică, nimeni nu neagă că ar fi avut loc un asemena raport. Strauss-Kahn, în bunul renume și buna tradiție franceze, chiar s-ar fi putut mândri cu episodul ăsta, dacă nu ar fi avut, așa cum ne lasă procurorii să bănuim, o ejaculare precoce, care a lăsat faimoasa „probă ADN” undeva prin cameră.

Acuzația este că biata femeie nu a vrut. După spusele ei, ajunsă în apartamentul respectiv pentru dereticare, camerista a fost supusă atacului sexual al lui moșulică, după care a ieșit și s-a dus să se plângă conducerii hotelului.

Acum, cică ce zice ea nu mai este credibil, pentru că femeia a mai mințit și cu altă ocazie, când și-a completat cererea de azil în America. În plus, ea cunoaște cel puțin o persoană care este legată de traficul sau consumul de droguri. În aceste condiții, ar trebui să credem că ea a vrut, dar nu i-a plăcut și l-a reclamat în fals, cu intenția de a avea un oarece câștig material, care să compeseze lipsa penetrării și orgasmului.

Eu aș zice că deabia acum avem de a face cu o conspirație. Una împotriva bunului simț. O conspirație de care poate fi mândră echipa de apărători a lui Strauss-Kahn.