La prima vedere, bacalaureatul 2011 este un succes al „politicii” ministrului Funeriu de a combate frauda la acest examen. Deoarece absolvenții de liceu de anul acesta nu au putut copia la fel de mult ca în ceilalți ani, rezultatele se situează la cote de promovabilitate extrem de scăzute.
În ultimii ani, inclusiv în cei de când Funeriu este ministru al educației, majoritatea elevilor de liceu au refuzat să învețe pentru bacalaureat, deoarece s-a încetățenit părerea că se va putea copia la probele scrise, prin mituirea colectivă a persoanelor însărcinate cu supravegherea acestor probe. Și, an de an, această opinie a fost confirmată de realitate. Nici cei care plănuiau continuarea studiilor nu au învățat nimic, pentru că facultățile, fie ele de stat sau private, nu s-au arătat interesate de nivelul de cunoștințe ale candidaților la studenție și au organizat admiterea pe un singur considerent: plata taxei de școlarizare.
Deci, după doi ani în care bacalaureatul organizat sub ministrimea sa a fost ridiculizat în fel și chip, fie pentru că subiectele ce urmau să fie trase la sorți erau, de fapt, cunoscute mai dinainte, fie pentru că au fost comunicate greșit, Funeriu a făcut din supravegherea corectitudinii la bacalaureat politica sa de stat cea mai aprigă. Și, se pare, a reușit.
Acum, puși în fața unor scoruri de promovabilitate de sub 50 la sută pe județe și chiar de zero la sută pe unele licee, elevii, părinții lor și, în general, opinia publică, au pornit o vânătoare de vinovați, ca formă de analiză a ceea ce s-a întâmplat de s-a ajuns aici.
De fapt, vinovați sunt ei, elevii, părinții lor și opinia publică în general, pentru că cei dintâi s-au complăcut să se prefacă a învăța și a se pregăti pentru viață, iar ceilalți i-au încurajat pe liceeni să folosească anii de studiu doar ca perioadă în care să uite și să scrie și să socotească.
Cât despre Funeriu și succesul „politicii” sale de eradicare a fraudei la examenul de bacalaureat, acesta nici nu ar fi trebuit să se preocupe de un asemenea examen.
În mod normal, nu cei care pregătesc tinerii trebuie să fie și cei care evaluează nivelul lor de pregătire. Pentru că, oricât de bine intenționați ar fi, nu vor putea să fie niciodată obiectivi. În plus, faptul că cei care concep și aplică „politica de educație” sunt și cei care organizează evaluarea prin bacalaureat face ca ceilalți, din economie și din societate, care urmează să beneficieze de pe urma acestei pregătiri, să nu aibă nici un cuvânt de spus în legătură cu evaluarea celor care urmează să lucreze pentru ei și cu ei. Asta deși ei sunt cei mai interesați de o evaluare corectă și realistă. Și sunt probabil singurii cu adevărat interesați de aceasta.
În aceste condiții, succesul lui Funeriu la bacalaureat a fost doar să încurce și mai tare lucrurile, să creeze confuzii și mai năucitoare, să nască drame personale și să bulverseze viețile multor tineri, cel puțin pe termen scurt. Pe termen lung, meritul lui Funeriu este că, probabil involuntar și cu stupizenia care îl caracterizează, a devoalat groapa adâncă în care el și guvernul din care face parte scufundă educația națională.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu