duminică, 19 februarie 2012

Ucenicul jurnalist


Nu am avut nici un comentariu atunci când domnul Cristian Tudor Popescu, cunoscutul publicist on-line, s-a răstit, în direct, la un domn locotenent, din ce în ce mai cunoscut pentru lupta sa cu „sistemul”, pe considerentul că uniforma pe care ofițerul o purta nu ar fi trebuit arătată la televizor decât atunci când respectivul militar este în momentul îndeplinirii unei misiuni sau sarcini de serviciu. Asta pentru a le face cinste însemnelor de pe acea uniformă, cum sunt petlițele în formă de frunză de stejar cu ghinde.


Ar fi fost și greu să am un comentariu, pentru că mi-a trebuit deja un oarecare efort de sinteză și chiar de imaginație pentru a reda în paragraful anterior ceea ce a vrut domnul Popescu să spună în multe și îmbârligate cuvinte ce îi ieșeau, spontan, pe gură, la momentul acela televizistic. În plus, nu îmi place să mă iau de oameni, doar pentru că nu îmi plac sau nu îmi place ce zic ori ce fac domniile lor.

Numai că domnul Popescu s-a gândit să instituie și jurnaliștilor dreptul de a purta uniformă sau, măcar, titulatură. Și asta, pentru ca să poată cineva, poate chiar domnia sa, să îi deposedeze de acea uniformă sau titlu, atunci când o „pătează” sau îl desconsideră. Pe acest considerent, ar trebui să existe o autoritate „internă” de reglementare a „breslei” jurnaliștilor. Breslă pe care domnia sa o compară cu cele ale medicilor, avocaților și profesorilor, adică „tot profesii liberale, ca și jurnalismul, numai că sunt consituite ca bresle și reglementate”. Articolul din Gândul.info poate fi accesat aici.

Argumentul primoridal pentru această asociere ar fi că nu publicul este cel care hotărăște cine să fie medic, ci Colegiul Medicilor, cine să fie avocat, ci Baroul, sau cine să fie profesor, ci inspectoratul școlar. Și așa ar trebui să fie și cu jurnaliștii, deoarece domnul Popescu este împotriva contra-argumentului că publicul este singura autoritate ce stabilește cine să fie sau să nu fie jurnalist.

Pentru cine nu va folosi legătura cu vorbele domnului Popescu creată mai sus, sau pentru cine le-a  citit în original dar nu a înțeles despre ce vorbesc ele, precizez aici că domnia sa Cristian Tudor Popescu este extrem de vexat că trebuie să se numească jurnalist, la fel ca mulți alții care nu merită acest titlu sau chiar îl înjosesc. Cea mai recentă înjosire venind din partea unui realizator de emisiune TV de scandal monden, care a difuzat un filmuleț cu un fost prim-ministru român, în timp ce omul se afla dezbrăcat într-un vestiar, la o sală de sport.

Ori, asemenea lucru nu se face! Cum să îți mai zici jurnalist, când și alții își zic la fel și uite ce fac! Iar soluția nu este să îți zici altfel, ci să le iei dreptul altora să își zică la fel ca ție. Ceea ce presupune inventarea unei „autorități” care să spună cine și ce. Adică să „reglementeze”.

Eu nu îi dau deloc dreptate domnului Popescu.

Chiar dacă nu aș avea habar despre ce vorbește, tot nu i-aș fi dat oricum dreptate, pentru că l-am văzut cum bătea câmpii pe tema uniformei, subiect pe care îl stăpânesc mult mai bine decât va putea domnia sa să stăpânească vreodată subiectul jurnalismului și jurnaliștilor. Și, bătând astfel câmpii, și-a pierdut orice credibilitate în fața mea, în ceea ce privește ideile domniei sale despre titluri și reprezentare.

Numai că se întâmplă că am habar despre domeniul comunicării publice și persoanele care îl populează. Și am părerea că cei care comunică, adică sunt ascultați sau citiți, pot să își zică, dacă așa vor ei, jurnaliști. Chiar și cei care nu comunică, ci doar emit producții, fără să fie ascultate sau citite, tot jurnaliști pot să își zică, dacă așa vor, numai că nu o să știe nimeni de ei și, deci, nu contează cum își zice fiecare, în intimitate.

Dar nu pentru a-mi exprima părerile sau poziția am deschis această discuție. Ci pentru a elabora pe tema „breslei” jurnaliștilor.

Dacă s-ar reglementa această „asociație profesională liberală”, desigur, prima măsură ar fi acceptarea sau respingerea candidaturilor de asociat, adică de jurnalist. Iar, a doua reglementare va fi așezarea ierarhică profesională a asociaților, așa cum medicii au grade medicale, profesorii grade didactice, iar avocații dreptul de a pleda la diferite instanțe ierarhizate.

Pentru această ierarhie a jurnaliștilor, propun treptele de ucenic, calfă și meșter.

Ce ar trebui să fie lăsați să facă fiecare dintre ei, vă las pe dumneavoastră să vă imaginați, pentru a nu vă strica plăcerea descoperirii.

Aici doar vă propun o analogie:

38 de comentarii:

  1. De acord, dar fiecare treaptă cu câte 5 "grade", asfel încât la meşter gradul I, să nu ajungi decât după o lungă perioadă petrecută în breaslă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar avansările în grad să se facă de ministrul comunicațiilor, până la treapta de calfă inclusiv, apoi de către președintele României, la propunerea domnului Popescu, așa cum se acordă și gradele de general în Armată.

      Ștergere
  2. TOP GUN
    HARRY POTTER,
    Eu zic ca avansarile sa le faca STS-ul ca ei sunt ochiul si timpanul,deci meritele avansarii in functie de meritele ascultarilor!!!!!Cu cat mai multa vrajeala si linguseala cu atat sunt sanse la promovare!!!!!Eu zic sa-l inviem si pe Mesterul Manole si pe Ana si gata-i 'capodopera'!!!!! !!
    CTP-ul e cam diliu si trololol!!!!!
    O SEARA EXCELENTA SI ,SA FITI IUBITI!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim de comentariu și de urare! Deși comentariul este cam de umor negru.

      Cât despre domnul CTP, haideți să fim blajini! L-am văzut astăseară on-line la un interviu și mi-a părut un om tare necăjit. Atât de necăjit, că nici nu mai știa ce vorbește. Spre finalul interviului de 20 minute a tot zis de moartea lui Obama ca exemplu de viteză a circulației informației în era internetului, până ne-am dat seama, și noi, sprectatorii și moderatorul, că s-ar putea să se refere la uciderea lui Osama bin-Laden, dar nu a vrut să confirme că despre asta era vorba. Săracu...

      Ștergere
  3. Hari,
    Ai grija mare sa nu te afle mister CTP marele critic literar, sportiv si de film, domnul cu palarie din fotoliu, care se crede guru jurnalistilor romani, ca te face praf. Cum indraznesti sa ii contesti autoritatea? Acum ceva timp il blagosloveam si eu pentru ca sustinea nici mai mult nici mai putin decat ca domnul Basescu nu trebuie schimbat, ca noi nu traim in dictatura. Omul asta se face ca latra, dar cand e vorba de actiune se gudura precum ultima potae.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Marin, nu m-ai făcut să renunț la aprecierea de mai sus.

      Ștergere
  4. Apropo, prin octombrie 2010, incepeam sa ma prostesc si eu prin presa, pe ziare com. Aveau un sistem de promovare in functie numarul de vizualizari si comentarii. Dar sistemul se putea intrerupe de catre cei de la conducerea ziarului. Am incaput sa public ca si colaborator. Dupa doua luni trecusem de reporter si redactor si devenisem editor. Normal trebuiau sa si plateasca, tot in functie de vizualizari. Nu ma interesau banii, ma bucuram ca eram citit. Asta pana am observat ca taiau ce nu le convenea sau nu publicau articole contra puterii, sub diferite motive. Iar capacul l-a pus faptul ca mi-au tinut sub diferite motive un articol vre-o 48 de ore, pana l-a " preluat" altcineva " Era un articol preluat de pe un site strain. Si uite asa, a aparut sub semnatura unei pupile din redactie. Cu asta m-au lamurit. Si aveau si pretentii de exclusivitate si proprietate intelectuala asupra articolelor trimise catre ei. Numai aere si figuri. Au trimis contractul de colaborare la semnat numai dupa ce le-am atras atentia ca au comis o ilegalitate. si au spus ca nu mai dorec sa coleaboreze cu mine. E plina media de falsi jurnalisti, false ziare si falsi formatori de opinie, practic vanduti sau cumparati pentru a face jocurile unor grupuri politice. Nici cei cu "staif" nu fac exceptie, plecand de la Nistorescu, continuand cu balbaitul de Cristoiu si termicnand cu CTP. Imi amintesc ca era pe vremuri un " senior" la care se inchinau toti jurnalistii, unul Dumitru Tinu, model de etica si morala. Dupa o moarte suspecta, legata de oarece interesele politico-financiare , s-a aflat si faptul ca lupul moralist isi ascunsese cu grija un copil nascut de o amanta timp de 16 ani. Unii amici stiau,chiar si oemani din presa, dar .. nu se facea sa faca caz de o mica problema de " intimitate " . Abia dupa ce se duc unul cate unul auzi si te crucesti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci ai fost și uncenic și calfă, până să ajungi meșter jurnalist! Bravo! Felicitări!

      Cât despre domnii ziare.ro, ar trebui să câștigi acum un ban de pe urma lor, publicându-ți memoriile. Cred că vor fi citite cu mult interes. Și nu glumesc deloc. Cred că merită încercat.

      Ștergere
    2. Sa fiu sincer, nu ma consider jurnalist. Si nu o spun din falsa modestie. Stii cum am inceput sa trimit materiale la ziar? Dupa ce cei din sindicat s-au suparat pe mine ca aduc critici la adresa sindicatului, si mi-au luat dreptul de a mai posta pe blogul sindicatului. Si aici ca si in alte situatii teoria sutului in fund a functionat. De aceea nu port nimanui ura. Pe cand eram tanar locotenet major -capitan, am facut raport pentru Academie. Nu mi s-a aprobat. Am mai facut odata. Nici atunci. Am facut raport sa dau la facultate. Irionie.. mi s-a spus ca sunt un baiat capabil, sa fac academia, nu facultatea. Si uite asa , am dat la facultate pe ascuns. Si am luat, din prima, cu doar o saptamana de .. pregatire. In fine .. voiam sa spun ca nu am jurnalismul decat ceva cursuri in cadrul facultatii de filologie. De aceea nu ma consider jurnalist, chiar daca am lucrat si ca PIO. Sunt parat si nu imi e rusine sa recunosc.Dar inainte de toate sunt om si respect omul. Aici cred ca nu sunt amator.

      Ștergere
    3. @Hari Deci dl. popescu face pe lupul moralist. Are impresia ca este detinatorul adevarului absolut, ca el a descoperit apa calda, a dat gaura la macaroana si a pus coada la pruna. Un personaj lamentabil care incepe sa nu-si mai gaseasca locul in presa si incearca altceva... Ce?
      Individul asta spurcat la gura, scuipa niste vorbe care prind la cai mai putin informati. Adica, explica el, militarilor, care sunt regulile de port al uniformei militare? Care este exparienta sa militara? Cine-l indreptateste sa inventeze noi reguli. Probabil, in mintea lui au aparut oarece scurt-circuite. Meseria sa este de inginer automatica si calculatoare. Ce cauta in presa? Cred ca ar fi bine sa-si vada de romanele sale SF, apropo, din 2005 n-a mai scris nimic, probabil literatura SF nu se plateste ca presa, iar pe militari sa-i lase-n pace, chiar nu au nevoie de sfaturile si opiniile lui.
      Cunosc patania lui Neacsu, ba chiar aparuse intr-o perioada, pe blogul dumnealui, un mesaj (al unei fufe cu scoala, cred, nu prea multa) jalnic de scuze care, de pe Everest se vedea ca-i cusut cu ata alba.
      Nu ma mai mira nimic in Romania de azi cand prostia, nesimtirea si minciuna au rang de virtuti.

      Ștergere
  5. Hari, nu stiu daca am timp sa imi scriu amintirile. Imi e teama ca -asa cum ma stiu- daca as incepe sa scriu la ele, as muri la masa de scris. Cand incep ceva , nu plec pana nu termin . Mi-ar fi mila sa ma ridic sa mai mananc sa mai dorm, sau sa mai fac si altceva. Nu odata mi s-a intamplat -Biliuta poate confirma- sa incep sa scriu un coment la el pe blog si sa ma trezesc scriind de fapt un material. Intamplarea face sa am oarece pagini scrise din misiunea din Eritreea. Nu are inca finalitate dar sunt cateva bucati care chiar si mie imi plac . Poate o sa ma apuc sa postez ceva din cele intamplate si scrise acolo. Dar nu prea imi vine sa le pun pe blog la mine .. ar fi un fel de lauda-ma gura. Imi e teama sa nu dea o nota de narcisism. Dar uite eu am mai lansat odata o idee, sa facem un blog al nostru sau poate ceva mai mult de blog, in care sa ne unim eforturile cativa amici, sa zicem scribi din armata, sai ii dam un titlu sugestiv, care sa arate ca suntem un grup de condeieri rezervisti si sa publicam acolo toti sa facem oarece capitole de politica, literatura, societate, istorie, cultura muzicala, fiecare din noi va raspunde de un domeniu dar fara exclusivitate in domeniul respectiv. Un site despre, cu si pentru militari in principal, dar nu numai, o pagina de istorie deca vrei istorie si educatie pe care sa o citeasca cu drag si actualii elevi din scilile si liceele militare. Pentru inceput, am fi noi 2, pooate vor accepta si Victor, si Iliuta , mai am pe cineva si in Craiova, il putem coopta si pe Hentea, imi e prieten, si acolo venim inclusiv cu intamplari, experiente, si cam tot ce consideram ca trebuie sa stie si altii. Putem culege de la alti prieteni, colegi si povesti, inclusiv pagini din istoria recenta, de la revolutie si de dupa. Ce zici ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. OK. HAI SA CASUNAM PE VICTOR SI PE BILIUTA. DISCUTAM DE PRINCIPIU, APOI VEDEM CINE ARE POSIBILITATEA SA SE OCUPE DE PARTEA .. GRAFICA SI TEHNICA. Intre timp ne gandim la un nume, la asezarea in pagina, rubrici,cadenta, etc.

      Ștergere
    2. Primul pas este să stabilim un nume, pentru a putea face rezervarea sau chiar cumpărarea domeniului pe net. Pe urmă, trebuie să vedem cine ne găzduiește... și așa mai departe

      Ștergere
    3. Daca facem un blog, nu avem nevoie de domeniu. Daca facem un forum ceva, e nevoie de mai mult. sa vedem ce putem face, mai cu mai multe optiuni sau posibilitati, inclusiv de comentarii, pagini usor de accesat si oarecum independente la comentarii, . o sa intreb si eu pe oameni cu stiinta in domeniu .

      Ștergere
    4. Blogul nu este o soluție. Un site ca poporul.ro nu costă mai nimic si este cu totul altceva, din punct de vedere al paginilor multiple și posibilităților grafice

      Ștergere
    5. Nu poporul ro, sunt prea multi poporali in politica, s-ar putea crea confuzie.Eu as spune "apararea tarii" sau in apararea noastra, sau ceva asemanator.. nu stiu, discutam la telefon intre noi, dupa ce discutam si cu victor si ilie

      Ștergere
    6. M-ai înțeles greșit, Marine. Nu am zis să folosim poporul.ro, ci să te uiți pe site-ul ăla, unde public eu și știu ce fac, și să vezi cum este, față de un blog. Nu făceam nici o propunere de nume. Asta urmează să vorbim la telefon, ca să nu ne fure cineva ideea, că sunt în stare, numai așa, de răutate

      Ștergere
  6. Apropo, ca tot a venit vorba de amintiri, iti mai amintesti American Woman ? http://punctochitpunctlovit.blogspot.com/p/va-mai-amintiti.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu chiar îmi amintesc de The Guess Who. Îi promova Cornel Chiriac la Metronom, când eram în liceu

      Ștergere
    2. esti tare Hari. Scultam Metronomul cu sufletul la gura si tresaream daca auzeam un zgomot mai suspect la usa. Doamneeeeeeeeeeeeee, cand am auzit prima oara Money cu Pinck Floyd la stereo, am crezut ca am ajuns in ceruri.. ascultam, la un Bellcanto, o bijuterie pe vremea aia, woooooooooooooooooooow, daca muream atunci, nu imi parea rau.
      Doamne Hari, cat de putin ne trebuia sa fim fericiti.

      Ștergere
    3. Ai să zici că mă dau mare, dar noi ascultam Metronomul în dormitorul comun la Liceul Militar. După vreun an, ne-a zis ceistul că nu avem voie. Eu l-am întrebat de ce și nu a știut să îmi răspundă. După care s-a consultat cu cineva și a revenit cu „regula” că nu avem voie cu radio în dormitor, că deranjăm. La care eu am cerut comandantului liceului să mă lase să plec la un liceu civil, adică acasă, că nu am condiții de ascultat radio. Și așa am ajuns să am cercul de pictură pe mână, adică o încăprere unde nu deranajam pe nimeni. Nici măcar nu m-au pus să promit că nu mai ascult Europa Liberă. Ce vremuri, Marine, ce vremuri!

      Ștergere
    4. Ai fost un privilegiat in LM. Eu am facut liceul civil, nu am avut sansele tale.. weu ascultam acasa si dadeam incet sa nu auda parintii.

      Ștergere
  7. Apropo de numele tau, ti/l mai amintesti pe Harry Nilsson ? Unul din cei mai mari compozitori, de care au profitat chiar si Beatlesii. Si totusi aproape necunoscut. A facut muzica pentru cantareti celebri . O voce superba,o muzicalitatea desavarsita, sensibilitate, cursivitate, o placere sa il asculti .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum că mi-ai adus aminte, parcă ar fi ceva în fundul memoriei mele. Erau mai mulți care cântau cam la fel. Balade...

      Ștergere
    2. A scris si cantat muzica din Oblio, si daca iti amintesti melodia Wihout You pe care au preluat-o toti cantaretii vremii as spune .

      Ștergere
    3. Oblio, da. N-aș putea spune că țin minte chiar totul, dar avem YouTube și mi-am împrospătat memoria. Pe vremea aceea nu era nimic să nu-mi placă, dar preferații mei erau Jenis Jopin, The Doors, Cream, Fleetwood Mac...

      Ștergere
    4. Adică, muzică de unde mai puneam și noi mâna pe un disc sau o bandă bine înregistrată

      Ștergere
    5. Eu ascultam in draci Pink Floyd, Deep Purple, Uriah Heep.

      Ștergere
  8. TOP GUN
    Led Zeppelin,Smokie,Vangelis cred ca va plac nu-i asa?????
    Cat despre umorul meu negru,adevarat zici,dar ce sa-i faci ,asta-s eu,uneori e negru alteori ,e un curcubeu!!!!!
    O ZI EXCEPTIONALA SI,SA FITI IUBITI!!!!!
    P.S. Mi-a placut ce-a sesizat Peter Pan, despre modelul de etica si morala,sincer ,eu chiar avusesem o parere extraordinara despre omul Dumitru Tinu,dupa povestea asta,mi-am schimbat opinia!!!!!!
    Adevarul este ,ca slabiciunile,viciile, sunt cam greu de controlat si cum nimeni nu e perfect ,....nu putem arunca cu piatra!!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Hai ca ma starniti. In liceu aveam un radio Mamaia si ascultam Europa libera pe strada. Nimeni nu avea treaba cu noi. Si cred ca suntem de aceeasi varsta. In scoala militara nimeni nu avea nimic cu noi, orice muzica ascultam. Am fost aproape un an la statia de radioamplificare dar ceistul n-a dat niciodata pe acolo. Dimineata ne trezeam cu Abba, Boney M, Rasputin...

    RăspundețiȘtergere
  10. TOP GUN

    HARRY POTTER,


    Ptr.destindere si amuzament as fi intitulat Ucenicul jurnalist si Vrajitor,iata o mostra :

    Ucenicul vrăjitor
    de Johann Wolfgang von Goethe
    Traducere de Ștefan Octavian Iosif




    Iar s-a dus în târg batrânul
    Maistru vraci, și-s eu stapânul!
    Hai, că pun eu azi la cale
    Toate duhurile sale!
    Știu pe dinafară
    Farmecele lui,
    Și minuni, ca dânsul,
    Fac, fără să-i spui.

    Iute! iute
    Adă apă,
    Să înceapă
    Rotitoare
    Valuri-valuri pe-ntrecute
    Să se verse-n scăldătoare!

    Vino dar, mătură roasă!
    Ia-ți mantaua zdrențuroasă!
    Slugă-ai fost, fii iară slugă!
    Fă-mi pe voie dintr-o fugă!
    Capătă-ți picioare,
    Sus răsară-ți cap.
    Du-te, poartă-mi, adă-mi
    Donițele-n trap!

    Iute! iute
    Adă apă,
    Să înceapă
    Rotitoare
    Valuri-valuri pe-ntrecute
    Să se verse-n scăldătoare!
    Iată-mi-l fugind pe cale!

    Umple donițele-n vale,
    Ca un fulger mi se-ntoarnă,
    Un potop de valuri toarnă,
    Pleacă, vine iară!
    Colcăie-n bazin,
    Saltă, crește apa,
    A, dar este plin!
    Ho! străine!

    Scalda-i plină
    La hodină,
    Ca-nainte!
    Ah, pricep... amar de mine!
    Vorba mi-a pierit din minte!

    Vorba, vai! ce cată spusă
    Ca să-l facă iar ce fuse!
    Fuge, vai, și vine-n grabă!
    Mătură, de-ai fi de treabă!
    Tot mai mult aduce,
    Toarnă tot mereu,
    Vai, și mii de râuri
    Cad pe capul meu!

    Șaga-i șagă,
    Nu-mi mai place!
    Stai, tu, drace!
    Încă râde?!
    Inima-n răcori mi-o bagă!
    Ce ochi crunți! Ce schime hâde!

    O, dar ai ieșit din iaduri
    Ca să faci prin casă vaduri?
    Unde caut, pretutindeni,
    Parcă-i un puhoi cu grindeni!
    Mătură netoată,
    Stai pe loc, îți spun!
    Băț, ce-ai fost odată,
    Nu mai fi nebun!

    Nu ascultă?!
    Hai tu numa!
    Căci acuma
    Cu toporul
    Fără de zăbavă multă
    Am să-ți potolesc eu zorul!

    Iată-mi-l! Târâș s-arată!
    De m-arunc la tine-odată,
    Nici nu mântui tot cuvântul,
    Una fi-vei cu pământul!
    L-am crăpat în două!
    L-am lovit la mir!
    Pot s-aștept acuma
    Și să mai respir!

    Iată! Iată!
    Că învie
    Și-mi îmbie
    Doniți pline
    Doi acuma dintr-o dată!
    Ajutor, puteri divine!

    Și aleargă! Curg pâraie,
    Pretutindeni prin odaie!
    Ce priveliște avană!
    Vraciul! — Maistre, fă-ți pomană!
    Duhurile tale,
    Doamne,-și fac de cap
    Le-am chemat, și-acuma
    Nu mai pot să scap!

    — Măturice!
    Stai cuminte
    Ca-nainte...
    Căci la vreme
    Doar bătrânul vraci aice,
    Duhuri, poate să vă cheme!

    P.S.
    Avanpremiera la mult dorita primavara ,cu al ei martisor!!!!!!
    O ZI EXCEPTIONALA SI,SA FITI IUBITI!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Absolut oricine vrea să spună ceva, poate să posteze pe acest blog, fără nici o restricție. Însă depinde de voința mea unilaterală și discreționară ce va mai rămâne pe blog din ce postează fiecare, deoarece blogul îmi poartă numele.

    RăspundețiȘtergere
  12. TOP GUN
    HARRY POTTER,
    Sa-nteleg ca sunt vizat????? Te deranjeaza ce postez eu?????Nu va pot promite ca voi fi in agonie si extaz si va voi aplauda si va voi da toata dreptatea,dar promit,ca macar voi incerca!!!!!!!!!!Uneori ,sinceritatea chiar e deranjanta si .......ramane la vointa discretionara nu-i asa, a amfitrionului!!!!!!!!!!
    WEEKEND EXCEPTIONAL SI,SA FITI IUBITI!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E simplu: cine este vizat nu mai este! Așa că cine rămâne pe chat înseamnă cu nu este vizat. Cred că este o regulă clară, nu-i așa?

      Ștergere