marți, 10 ianuarie 2012

Interviu


Hari (H): Bună seara și îți mulțumesc pentru că ai acceptat să îmi dai acest interviu. Să începem cu o întrebare simplă: de ce ai ales să îmi dai un interviu, tocmai mie, ater-ego-ului tău?


Hari Bucur-Marcu (HBM): Pare simplă întrebarea, dar răspunsul este un pic mai complicat. Sper să ai răbdare să îl asculți până la capăt. În primul rând, vreau să fiu și eu, astfel, în pas cu moda jurnalismului românesc. Adică, să mă pliez și eu pe ideea că presa de la noi este doar o presă de „proces verbal”, care nu face altceva decât să consemneze ce zic unii sau alții. Așa că îți mulțumesc pentru ocazia pe care mi-o dai să spun și eu câte ceva, mai ales că ești singurul care te-ai oferit să îmi iei un interviu în ultimii zece ani. În plus, sunt convins că va fi un interviu ușor, pentru că eu cred că tu nu o să vii cu nicio întrebare-surpriză, la care eu să nu știu răspunsul. Și, în final, gândurile mele se aranajză mai ușor în pagină, dacă sunt structurate pe întrebări și răspunsuri, ceea ce constituie o formă de politețe pentru cei care ne citesc.

H: Ești un teoretician al instituționalizării domeniului apărării naționale. Ai publicat mai multe articole și o carte pe acest subiect. Ai ținut cursuri și ai scris conținutul unui curs on-line privind edificarea instituției apărării. Ba, chiar, mi-ai arătat un ghid de auto-evaluare a acestui domeniu. Toate în engleză și toate în străinătate.

Și, acum, întrebarea: de ce numai în străinătate? Adică, cu România ce-ai avut? Ai plecat și tu unde te-au plătit mai bine?

HBM: Mulțumesc pentru menționarea acestor realizări, care mă onorează. Precizez, ca dovadă de lipsă de modestie, că am publicat nu numai în engleză. Unele dintre lucrările mele au fost traduse în rusă, ucrainiană și, se pare, în armeană și georgiană. Ca să nu mă întrebi tu, îți spun de pe acum că în română nu au fost traduse. Am însă vreo două-trei articole publicate în română, în tot atâtea reviste, pe domeniul acesta, în care sunt specializat. Sunt însă destul de activ on-line, numai că nu pe teme de expertiză în domeniul instituționalizării apărării, ci mai generale.

Și, acum, răspunsul la întrebarea ta. Aș fi fost mai mult decât încântat să public, să fac prelegeri sau cursuri, ori chiar să îmi exercit expertiza în România, numai că nu s-a ivit ocazia. Să nu crezi că am stat și am așteptat, doar-doar va veni cineva să mă solicite sau să îmi facă o ofertă de lucru pe acest domeniu. După ce a apărut publicația cu Ghidul de autoevaluare a stadiului instituționalizării apărării, pe care l-ai menționat, am făcut propuneri scrise către două universități și două centre de studii, precum și către câteva persoane publice serioase, prin care mă ofeream să pregătesc un colectiv de experți și de interni ori studenți pentru a lucra un proiect de auto-evaluare a domeniului apărării României, dar am fost refuzat de peste tot, deși oferta mea era pro-bono, adică nu voiam nici măcar bani pentru a-mi cumpăra cerneală de imprimantă.

Desigur, străinii mă plătesc pentru ceea ce fac. Iar standardele sunt destul de mari, atât în ceea ce privește calitatea produselor mele, cât și onorariul asociat acestora. Păcat numai că nu sunt mai multe într-un an. Dar, de când am început să lucrez, mai ales cu Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate, s-au strâns ceva realizări și nu a trebuit să aștept ziua plății pensiei militare de stat, care este singura formă în care România mă plătește. Numai că mă plătește pentru ceea ce deja am făcut, până am trecut în rezervă, nu și pentru ce fac acum.

H: Destul de multă lume te știe de pe vremea când erai „mister-NATO” în Armata României. Pe atunci apăreai destul de mult în public, ți se luau interviuri nu numai de presa scrisă, dar apăreai și la televizor. Ai fost prezent și în presa internațională, în Wall Street Journal Europe și Stars and Stripes, și ai fost eroul unei emisiuni italiene, difuzată pe RAI 3.

Ce se întâmplă acum, de nu mai vrea nimeni să îți ia interviuri sau să îți dea „spațiu de antenă”? Nu mai ești tu popular, pentru că nu mai ai treabă cu NATO? Sau nu mai este NATO popular în România?

HBM: Răspunsul scurt este da. Adică, nici eu nu mai sunt popular și nici NATO nu mai este popular, în România. În ceea ce mă privește, lipsa de popularitate nu se datorează faptului că nu aș mai avea treabă cu NATO, pentru că nu este așa. Chiar acum două luni, am petrecut câteva zile la Cartierul General NATO de la Bruxelles, într-o vizită de documentare, în vederea realizării unui studiu privind sistemul lor de managementul crizelor, studiu ce va fi publicat în curând.

Nu cred că populariatea pe care ai menționat-o în introducerea la întrebare mi s-a datorat mie, personal, ci oportunismului popular, în perioada în care s-a manifestat ea. Vorbim de un deceniu istoric, 1994 – 2004. Poate voi publica vreodată ce știu eu despre acea perioadă. Nu am făcut-o până acum, pentru că nu sunt sigur cât de relevante ar fi aceste informații pentru cei de astăzi, sau cei de mâine, dar, ca experiență publică, a nației române, perioada a fost cu adevărat istorică. Pe vremea aceea, singura cale a României de a ajunge în Europa era prin NATO, iar publicul, în înțelepciunea sa colectivă, a fost foarte conștient de acest lucru și a dat atenție și chiar apreciere celor care am pus umărul ca să ajungem acolo.

Am zis că această atitudine este oportunism popular, pentru că, odată ajunși în NATO și, ulterior, în Europa, subiectul nu a mai fost interesant pentru public. Din păcate, nu a mai fost interesant nici pentru guvernanți, dar asta este o altă poveste.

H: De ce nu vrei să spui povestea asta acum? Chiar mă uitam că ai răspuns prea cuminte la toate întrebările. Nu ai spus nimic memorabil, care să poată fi preluat de agențiile de știri și de presa de proces verbal.

HBM: Mda, cam ai dreptate aici. Cel puțin o știre tot ar fi, dar ar trebui descoperită și reformulată, nu luată ca atare, sub formă de citat. Ceva de genul: „expert internațional afirmă că, în România, nu există interes pentru a se cunoaște starea instituției apărării naționale”.

Cât despre povestea la care mă inciți, este destul de lungă și încâlcită. În principiu, nu este deloc neobișnuit dezinteresul față de NATO al autorităților statelor devenite membri mai de curând. Încă de la primele trei foste comuniste primite în NATO, adică Polonia, Cehia și Ungaria, s-a observat acest lucru. Dezinteresul a mers până acolo încăt s-a discutat, este drept că neoficial, și alternativa dării afară din Alianță, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate. La noi, acest dezinteres este mascat de câteva elemente punctuale, cum ar fi participarea cu trupe în „teatrele de operații” unde merge NATO sau organizarea Summitului NATO la București, în 2008.

Știi ce îmi place la acest subiect? Îmi place că, în afară de câțiva dintre noi, restul publicului nici nu observă lipsa de interes sau chiar opoziția la NATO a actualilor guvernanți. Probabil, pentru că au mentalități asemănătoare, și guvernanții și publicul, moștenite de pe vremea când eram membri speciali ai Tratatului de la Varșovia. Pe vremea aceea, nu conta decât ce părere are despre tine Moscova. Deci, dacă te puneai bine cu sovieticii, puteai să faci ce vrei în Tratat, chiar să nu participi la unele aplicații, cum li se ziceau exercițiilor cu trupe și să te dai dizident, dar în interior.

Acum, cu NATO, începând cu președintele Băsescu, toată lumea este convinsă că, dacă te pui bine cu americanii, poți face ce vrei în NATO, chiar să nu îți îndeplinești obligațiile de membru, privind contribuția la apărarea comună. Și, aparent, au dreptate.

De ce spun aparent? Pentru că NATO nu este organizat și nu funcționează la fel ca Tratatul de la Varșovia. Desigur, fără Statele Unite ale Americii, nici nu ar exista această Alianță. Ar fi altceva, dar nu NATO. Iar, orice diminuare a contribuției americane la puterea militară a Alianței înseamnă, deocamdată, o slăbire a acestei puteri, pentru că europenii nu sunt încă pregătiți să pună ceva în loc. Dar, în procesul de planificare și în cel al luării deciziilor, americanii sunt doar un vot între altele, fiecare asemenea vot având și putere de veto, de la statul cu contribuția cea mai mică și până la puternicii lumii. La fel, și dreptul la inițiativă aparține tuturor membrilor.

În NATO, spre deosebire de Tratatul sovietic, nimeni nu așteaptă să le spună americanii ce să facă, ori ce părere sau ce atitudine să aibă, față de orice subiect, fie el strategic, fie de activități curente.

Nu este însă mai puțin adevărat că, dacă există un stat care, voluntar, fără să i se ceară, se subordonează necondiționat unui alt stat membru NATO, fie el Albania sau America, celălalt stat ar fi tâmpit să zică: stai puțin, nu este nevoie să mi te subordonezi, că suntem egali în Alianță. Mai ales când această subordonare înseamnă și ceva avantaje materiale, cum ar fi achizițiile de armamente.

Ce vreau să zic aici, este că, în relațiile internaționale, inclusiv în probleme de securitate și apărare, președintele Băsescu și guvernul său au o mentalitate de slugi. Din acelea puturoase, care, în loc să își facă datoria pentru care primesc ele casă și masă, bagă praful sub colțul covorului și apoi se gudură pe lângă stăpân, când intră în raza lui vizuală, ori îl înjură pe la spate și îl fac licurici, atunci când sunt convinse că nu le aude. Și mai au impresia că șmecheriile lor nu sunt observabile și că ceilalți sunt fraieri.

H: Eu zic să ne oprim aici. Haide să publicăm acest interviu și să vedem reacțiile. Dacă vom avea cerere pentru alte întrebări și răspunsuri, vom continua. Dacă nu, nu. Oricum, rămânem în contact. Noapte bună!

Dragi cititori, dacă aveți cumva propuneri de întrebări pentru Hari Bucur-Marcu, vă rog să nu ezitați să le puneți, chiar mai jos, la Comentarii. Promitem că vom răspunde sincer și complet la fiecare dintre ele.

22 de comentarii:

  1. Nu pot sa intreb nimic deoarece subiectul ma depaste.
    Ideea interviului mi se pare interesanta.
    Preiau articolul dvs pe pagina mea de facebook.
    Cu respect
    Theodora Marinescu

    RăspundețiȘtergere
  2. Hari,
    chiar daca o sa te superi, am sa spun ceva ce nu o sa-ti placa probabil. As putea sa o fac pe mail sau prin telefon dar este mai cinstit fata de noi amandoi sa o spun aici unde ai postat interviul.
    Sincer, cand am inceput sa citesc m-am gandit ca te-ai scrantit putin si ti-au murit laudatorii. Te stiam un tip destept, dar si modest si mi s-a parut ca ai intrat intr-o criza de personalitate sau simti nevoia sa mai fii mangaiat din cand in cand . Apoi am ajuns si la punctul care doare . Am gasit buba. Singurul lucru pe care ti-l reprosez este ca introducerea este cam lunga si abunda in amanunte care pot crea aprecieri false.
    De aici in colo e ok . Subiectul este dureros. Buba e mare si desi toti o vad supurand , nimeni nu ia nici o masura. Daca doctorul Arafat este maturat de Basescu pentru ca a indraznit sa ii conteste autoritatea , domnul Ponta s-a grabit sa ia atitudine , in cautare de capital politic si sa se laude ca i-ar face imediat loc in guvernul sau. Adica , vinde blana ursului din padure. Tipic dambovitean .Dar că armata Romaniei de mai mult de 10 ani este facuta pres , ca avansarile si promovarile se fac pe criterii de partid, ca armata este neinzestrata, ca militarii romani sunt trimisi sa ingroase randurile rarite de alte armate pe campurile de lupta, ca se semneaza contracte de " inzestrare " cu tehnica din cimitirele aliatilor, ca se vinde prin firma fratelui prezidential tot ce se poate indiferent cui , ca se " pierd " elemente de munitie pe drum si se pune batista pe tambal, ca presedintele crede ca daca cumpara tinichele zburatoare trase pe linie moarta sau uda nisipurile afgane cu sange nevinovat s-a achitat de sarcinile ce ii revin tarii ca membru NATO nu spune domnul Ponta nimic. Pentru ca asta nu aduce capital electoral, doar supararea unchiului Sam , care e sensibil la asemenea aspecte. Nu spune domnul Ponta si ca Domnul Basescu subjuga interesul national si face contracte pagiboase pentru Romania , ca isi trimite soldatii la moarte PENTRU A ISI PASTRA EL SCAUNUL si a primi laude ca este "un aliat fidel" interselor aliantei. De ce nu spune si asta domnul Ponta , de ce nu ia nimeni din opozitie atitudine fata de aceste aspecte cu mult mai importante decat demiterea domnului Arafat, un om de toata isprava de altfel pe care l-as vota presedinte in locul domnilor Ponta sau Basescu.
    Stii ce e dureros? Nu numai armata romana este ingropata ci tot sistemul National de aparare. Si NIMENI NU IA ATITUDINE! NICI UNUL DIN PRETENDENTII LA TRON NU SE LEAGA DE ACEST SUBIECT, NU SPUNE CA DATORITA POLITICILOR GUVERNELOR CARE AU TRANZITAT PRIN PALATUL VICTORIA SECURITATEA ROMANIEI ESTE LA UN NIVEL CUM NU A FOST NICI IN PRIMUL RAYBOI MONDIAL, CA O ARMATA DE ZULUSI POATE OCUPA ROMANIA , DACA VREA IN MAI PUTIN DE O LUNA , PENTRU CA ACTUALA GUVERNARE A VANDUT TOT , A DESFIINTAT INDUSTRIA AUTOHTONA DE ARMAMENT SI MUNITIE, CA SUNTEM DEPENDENTI DIN ACEST PUNCT DE VEDERE, CA NU NE MAI PUTEM ASIGURA PRACTIC NICI O LUNA NECESARUL DE RAZBOI, CA REZERVELE STRATEGICE NU MAI EXISTA, CA ROMANIA NU POATE SA SE INTRETINA IN CAZUL UNUI CONFLICT ARMAT, CA ARMATA ESTE DEMORALIZATA SI SCARBITA, CA MILITARII NU MAI AU INCREDERE IN COMANDANTII LOR, CA DACA SUNA MOBILIZAREA , REZERVISTII ACTUALI G
    HABAR NU AU DACA SI UNDE SUNT INCADRATI SI CE TREBUIE SA FACA , CA VOM AVEA GENERALI DE PAIE GEN ONTANU CARE VOR FI PUSI SA CONDUCA DIVIZII, SI EI NU STIU NICI CUM "SE LEAGA SIRETURILE LA CIZME" . SUNT MULTE DE SPUS HARI, DAR DOMNUL PONTA SI TOTI POLITICIENII ROMANIEI, DIN TOATE PARTIDELE SE FAC CA NU VAD , PENTRU A NU-SI PIERDE SPRIJINUL EXTERN. ROMANIA NU E SLOVENIA.

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamna Theodora Marinescu, vă mulțumesc enorm pentru gestul dumneavoastră elegant și amabil. Recunosc mucalit că mi-ar fi plăcut totuși și o întrebare, oricare ar fi fost ea, dar nu mă plâng :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Dragă Marin, Nu văd nici un motiv să mă supăr. Din contră, chiar mă bucur că ai intervenit aici, critic. Ce vrei, așa este stilul meu de comunicare în scris, mai pe ocolite. Dar nu asta este problema, ci cele scrise de tine mai apoi.

    Desigur, tot ceea ce ai arătat, referitor la problemele din armată, îți face cinste, ca ofițer căruia îi pasă.

    Cel mai mult îmi place comparația cu situația de la începutul primului război mondial, pentru că asemănările sunt, într-adevăr, atât surprinzătoare cât și îngrijorătoare.

    Singura nedumerire pe care o am este ce ai cu domnul Ponta și cu „opoziția”, în general? Întâmplător sau nu, m-am aflat în miezul dezbaterii privind caracterul trans-partinic al politcii de securitate și apărare națională, încă din primele zile ale lui 1990 și am participat la gândirea și aplicarea tuturor măsurilor democratice pentru realizarea acestei condiții.

    Așa că nu este deloc de mirare că „opoziția” are aceiași atitudine (ticăloasă) față de problema securității și apărării României ca și „putrerea”. Așa înțeleg ei trans-partinitatea și pace. De unde rezultă că, dacă vrem să avem o situație mai bună, trebuie să apăsăm alte butoane decât cele pe care ni le bagă sub nas puterea și opoziția politică, doar-doar ne-om păcăli și ne liniștim.

    În final, chiar nu ai nici o întrebare pentru intervievat?

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut, Hari! Intreaba-l pe MBH, cam cum isi raporteaza propria activitate desfasurata in cadrul functiilor pe care le-a indeplinit in structuri militare ale Romaniei in strainatate, la succesul integrarii noastre in NATO. Poate ne da si cateva exemple de situatii in care, sustinand argumentat si abil, interesul Romaniei si al Armatei sale de a adera la structura politico-militara Nord-Atlantica, a simtit ca partenerii au convinsi ca meritam sa fim impreuna ACOLO.

    RăspundețiȘtergere
  6. Bună seara!
    Am citit „interviul „ de două ori.
    Nu-mi permit să intru în esența temei, pentru că-mi este inaccesibilă.
    Rămân la o simplă observație despre tehnica realizării „ artistice„- tăioasă și „la țintă„ satiră!
    Dacă ar fi să mă gândesc la un proverb care i s-ar potrivi, cred că acela ar fi- eu zic, eu aud.. greșesc?
    p.s.Dacă o persoană specializată, angajată într-una dintre televiziunile noastre, v-ar fi luat un interviu, ar fi riscat păstrarea raitingului - lipsește ceea ce dă bine- o bătaie, niște înjurături, un copil din flori.. sper că nu v-am supărat!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Incertitudini: Excelente observații! Dar întrebarea? Nu aveți totuși o întrebare? Așa ca Ică Șt. O. Victor (căruia îi vom răspunde în curând, în partea a doua a interviului.

    RăspundețiȘtergere
  8. Hari, o sa ma sui pe pereti. E a treia oara cand incerc sa las un comentariu.
    1. Nu am nimic cu Ponta, numai cu prostia. Nu detaliez.
    2.Daca insisti as avea o intrebare pentru distinsul tau oaspete:Ce parere are despre retragerea prezentei romanesti din teartele de operatii, pana la numarul pe care si-l poate permite economia tarii la momentul de fata ? Si cum economia nu isi poate permite nici macar plata salariilor nu inteleg de ce e nevoie sa imprumutam bani de la FMI pentru niste misiuni care nu aduc nimic, decat sprijin pentru scaunul prezidential? Si ca sa nu spuna cineva ca vor soma militarii, eventual trimiterea acestora ca foete de mentinere a pacuiii in misiunile ONU, unde costurile sunt mai mici , logistica e suportata de ONU, pierderile la fel, salariile la fel si de unde romania se poate alege cu un profit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru întrebare. Curioasă coincidență, tocmai când îmi puneai această întrebare, privind participarea României cu trupe la diferite misiuni internaționale, am primit și o ofertă de a colabora la o prestigioasă revistă de istorie pe aceiași temă. Așa că, un răspuns amplu, documentat de-adevăratelea, voi putea da cu acea ocazie, dacă o să apuc să scriu și articolul acela.

      În tot cazul, participarea noastră, a Țării cu trupe în afara granițelor a fost necesară pentru câteva motive strategice.

      (1) Să dovedim că putem, dovadă ce se extinde asupra credibilității că sistemul românesc de apărare poate genera putere armată. Bineînțeles că această dovadă nu se face cu plutoane și companii, ba, nici măcar cu batalioane, ci de la brigadă în sus. Sau, așa cum am făcut noi pe vremea mea, cu forțe specializate, cum sunt cele de operații psihologice, relații civili-militari sau cercetași (cărora acum le spune humint, adică informații colectate cu oameni (râde amuzat))

      (2) Să arătăm solidaritate cu partenerii și aliații noștri. Adică, să punem și steagul românesc alături de al lor. Pentru aceasta, componenta minimă este garda draptelului, dar noi am „plusat” și am trimis mai mult decât atât. Cum deosebim această contribuție de participarea în interesul nostru strategic? Cu faptul că partenerii și aliații care ne-au vrut lângă ei au oferit și unele facilități, cum ar fi sprijinul logistic gratuit sau la preț redus.

      (3) Ca „exportatori” de securitate. Acesta a fost motivul pentru care ne-am implicat, pentru prima dată, în Albania și apoi în Kosovo, adică în zone unde securitatea locală este importantă pentru securitatea României. Numai că, în aceste două misiuni și altele asemenea, contează mai mult prezența jandarmilor decât a trupelor regulate. Ori, jandarmii, deși sunt înarmați și contează ca „forțe armate”, nu fac parte din Ministerul Apărării Naționale.

      (4) Pentru motive de „imagine”, adică pentru că dă bine, mai ales în contul „comandantului forțelor armate” și a domnului ministru de resort.

      Deci, ca să răspund, până la urmă la întrebare, nu există criteriul numărului minim pe care „și-l poate permite economia”. Ca urmare, rămâne să ne spună și nouă Parlamentul de ce avem acum trupe în „teatrele de operații”? Însă, atenție, motivele (1) și (2) nu mai pot fi invocate, mai ales după publicarea indicațiilor privind strategia de apărare a Statelor Unite, iar motivul (3) nu este chiar pentru Armată.

      Domnul Oprea de la MApN a spus textual că militarii sunt în „teatrele de operații” exclusiv pentru imagine, dar a refuzat să specifice a cui imagine.

      Cât despre participarea la operații ONU, nu prea avem ce vorbi, că este așa cum ai zis în întrebare.

      Ștergere
    2. Hari, eu nu am intrebat de ce am trimis oameni in tatrele de operatii, ci de ce le mai avem inca si mai ales la valoarea la care se afla.Rapunsul l-ai dat oricum si inteleg ca suntem pe undeva pe aceeasi parte. La aceasta ora Romania face eforturi inutile nu pentru pastrarea unei imagini, ci pentru pastrarea unui scaun . SOLDATI CONTRA SUSTINERE POLITICA. CORECT ?

      Ștergere
    3. Da, Marin, corect! La fel de corect este că nu poți să știi de ce mai sunt încă trupe în operații decât dacă știi de ce au fost trimiși acolo.

      În cazul concret, știu cu siguranță faptul că președintele Băsescu asta face: își negociază susținerea externă sau, măcar, acceptul străinilor care contează cu asemenea șmecherii. Iar Oprea nici nu mai spune altceva decât de ce imagine crează militarii în acele „teatre”, de parcă ar fi primadone flămânde de aplauze.

      Ștergere
  9. Dacă am o întrebare, aceea nu se referă la subiectul pe care îl tratați- am spus, nu mă pricep- se referă la specialistul care sunteți și, cu voia dumneavoastră, la mulți oameni bine pregătiți din țara asta, lăsați „pe tușă„.
    -Ce credeți se va întâmpla cu atâta bogăție de informație și de experiență?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Întrebarea dumneavoastră mă provoacă la o comparație. Pe vremea comuniștilor, s-au scos din universități toate specializările în științe socio-umane care ar fi putut dovedi, cu metodă și nepărtinire, că sistemul politic socialistro-comunist este prost și păgubos pentru cetățenii care îl tolerează. Au dispărut facultățile de psihologie și sociologie, filosofia a fost înlocuită cu materialismul dialectic și istoric, științele politice au devenit teoria muncii de partid și așa mai departe.

      Acum, sunt scoși din viața publică toți cei care ar avea nu numai „bagaj de informații și experiență”, cum ziceți dumneavoastră, dar și metodă de investigație științifică, precum și practică de aplicare a științei în viața cotidiană.

      Deci, asemenea bogăție se duce deja pe apa sâmbetii.

      Să vă dau un exemplu personal. Poate ați observat că, zilele acestea, cu ocazia tapajului făcut pe marginea proiectului de lege a sănătății publice, pe la televizoare și în presa scrisă s-au perindat aceleași personaje cărora li se spune „analiști” și care se pricep la toate, dar absolut toate subiectele. Lor li s-au adăugat câțiva medici, care se pricep la medicină, precum și domnul Băsescu de la Preșidenție, care nu se pricepe la nimic, dar dă nu numai ordine, ci și indicații, cu totul în afara funcției.

      Ei bine, nu veți avea ocazia să vedeți pe cineva ca mine, care chiar ne pricepem la instituționalizare. Eu mă pricep la cea a domneniului apărării, dar, dacă am metodă, pot ușor să extrapolez sau să translatez acea metodă la domeniul medical.

      Eu nu știu cât de bun este serviciul de urgență, nici cât de slab este controlul actual asupra serviciilor medicale. Dar mă pricep la identificarea și formularea unei probleme strategice, cum este medicina publică. Și văd imediat că Băsescu nu are treabă nici cu reforma statului, nici cu perfecționarea serviciului medical, ci cu detrunarea de fonduri publice, prin lege.

      Iar concluzia asta am tras-o după ce l-am ascultat pe președintele Băsescu spunând ceea ce spune. Nici una dintre „problemele” expuse de el ca motive pentru soluțiile promovate tot de el prin acest proiect de lege nu se rezolvă, instituțional, printr-o altă lege, ci prin măsuri de gestionare a domeniului public, adică prin bună guvernare!

      Ca să nu mai vorbim că, din punct de vedere instituțional, este aberant să legiferezi obligații pentru public, cum ar fi plata unor asigurări obligatorii de sănătate și, în același timp, să stabilești folosirea acelor bani pentru a cumpăra servicii publice de pe piața liberă, concurențială! Ori renunți la stat cu totul și lași pe fiecare să își cumpere sănătatea de pe piață fără ca statul să mai colecteze vreun ban, ca intermediar păgubos și total neeficient, ori colectezi și folosești banul public direct pentru oferirea de servicii publice.

      Și discuția se poate prelungi la nesfârșit, pe acest subiect. Numai că nu o să vedeți nici o dezbatere pe coordonale arătate de mine aici, pentru că cei care se pricep sunt interziși publicului, pentru motive evidente.

      Ștergere
  10. Domnule Hari,
    Despre interviul pe care i l-aţi luat domnului HBM nu pot spune decât că mi-a plăcut. Întrebări pertinente, răspunsuri pe măsură! O singură întrebare am. Nu este una din cele pe care le aşteptaţi dumneavoastră, dar trebuie s-o pun. Nu puteţi rupe puţin din timpul dumneavoastră şi să îi luaţi un interviu şi ministrului Oprea? Cred că militarii, şi cei activi şi cei în rezervă, sunt curioşi să-i cunoască activitatea care l-a propulsat în această funcţie.
    S-auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iliuță, superbă sugestie! Chiar am să trimit Biroului de presă al Ministerului o cerere de interviu, în calitate de bloger. poate chiar reușim să facem interviul on-line, pe un forum sau pe Skype, ori cum vor vrea ei, numai să vrea.

      Ștergere
  11. Bună ziua, oglinda pe care o aveți în dormitor acoperă tot tavanul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred că este bine să folosiți exemplul meu în decorarea locuinței sau chiar a vieții dumneavoastre, dacă întrebarea era din curiozitate.

      Dacă, însă, este o aluzie malițioasă la narcisim, din câte știu eu psihologie, cel ce se autoapreciază atât de mult nu stă prea mult pe spate să se admire în oglinda de pe tavan.

      Cât despre mine, trebuie să recunosc faptul că oglindă mai bună decât imaginația mea nici nu-mi trebuie. Și mai este și pe gratis, plus că o pot lua cu mine pe oriunde mă duc.

      Ștergere
  12. Domnule HBM, Afirmatia "oglinda mai buna decat imaginatia mea nici nu-mi trebuie (...) o pot lua cu mine pe oriunde ma duc"a fost cel mai grozav raspuns ,chiar daca nu facea partea din tematica interviului( altfel, tot unul profesional!)Apreciez profesionalismul dv., dar si aptitudinile literare. de care ,din nefericire pentru natia noastra, politicienii, cocotati in diverse functii,n-au nevoie.Si e de inteles:inseamna prea mult pentru ei ( si vulpea a zis ca strugurii sunt acri-cand n-a ajuns la ei),nu pot sa vada mai departe de interesele personale,interesele Romaniei palesc in fata celor proprii.Dumneavoastra continuati sa scrieti, poate unii se vor trezi din buimaceala puterii si vor analiza situatia poporului roman cu ochi mintii, nu ai buzunarelor personale.Intrebarea mea pentru specialistul HBM:-Cum vedeti situatia geo-politica a Romaniei pe termen mediu si lung? Spor in tot ce faceti!MM

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Măgulitoare aprecierile la adresa mea și deosebit de incitantă întrebarea!

      România este iremediabil legată de soarta Europei, deși actualul regim Băsescu face tot ce poate pentru a o separa sau de a o ține cât mai departe de comunitatea euro-atlantică și, în principal, de Uniunea Europeană, nu atât din considerente strategice, ci din interese personale și de gașcă de prădători de nație. De aceea domnul Băsescu joacă așa-zisa „carte americană”, opozabilă Europei, mai mult în mintea Băsescului și a bietului „ambasador” Gitenstein decât în realiate. Și tot de aceea, domnul Băsescu ține morțiș să aducă Federația Rusă în ecuația geo-politică a României, deși nu avem nici măcar granițe fizice comune, doar pentru a avea „argumente” de diferențiere a Țării de restul Europei.

      În acest context, România are două alternative strategice pe termen mediu și lung.

      Una este să nu facă nimic și să se lase „dusă de val”. Adică, orice se întâmplă cu Europa se va întâmpla și cu România. Cam cum a fost cu „criza” din care guvernarea Boc-Basescu nu a înțeles nimic, că nu era „criza lor”, ci a Europei, dar au folosit-o pentru agenda lor de jaf. Este alternativa cea mai păguboasă, pentru că statele bogate din Europa vor avea întotdeauna tendința să profite de orice stat slab și inactiv pentru a-și consolida bunăstarea proprie. De altfel, ar fi și ilogic să găsim un popor sau un guvern european care ar vrea să muncească în draci pentru românii care nu fac nimic pentru ei înșiși.

      A doua alternativă este integrarea europeană și euro-atlantică, amânată sau chiar împiedecată în ultimii opt ani. Nu este vorba de o subordonare față de Europa, ci de ocuparea locului pe care îl dorim în această colectivitate strategică. Un asemenea demers ar aduce, chiar pe termen scurt, mai multă bunăstare la nivelul fiecărui cetățean și o bunăstare generală pe termen mediu și lung. Dar, în același timp, o asemenea integrare ar destructura corupția generalizată și instituționalizată, ar face imposibilă proasta și păguboasa guvernare și ar da cetățeanului șansa să își controleze raporturile sale cu statul, în varianta care îi este cea mai favorabilă.

      Din păcate, în acest moment, nu pot spune pe care cale ar purcede România, de mâine. Rămâne să vedem...

      Ștergere
  13. Bravo,Hari!Sunt mandru de tine!Cati ca tine,si in alte domenii,nu mai sunt,dar nu pot "iesi"...In parlament dorm tot felul tot felul de mareani visand doar cum isi pot rotunji veniturile intrun timp cat mai scurt.De specialisti n-au nevoie-si-au umplut birurile cu tanga,sau fara,cu soferi si turnatori in pahare-...Urmeaza alte alegeri...Jegurile ce schimba culoarea parlamentului,functie de interese,deja!fac jocurile pentru ce va urma.De la dif.surse,pentru reusita'n colegiu,s-au cerut 2mil de euroi!Dar,au cazut la pace,ca sunt oameni ce "mananca"din acelasi targ,la ceva peste un milion!Poate stii mai bine:de ce nu mai e valabil referendumul cu reducerea "alesilor" la hacuit?...Apoi,tu stii mai bine a-mi raspunde la idealista-mi intrebare:ar fi posibil,macar teoretic,sa scapam de interlopa clasa politica ce a distrus tarisoara asta?...A.Rugina,in urma cu catva ani a spus ceva...iti voi trimite interviul.Cu stima si colegialitate,P.K.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru comentariu, Costele! Sigur că sunt soluții pentru epuarea clasei politice. Numai că ele nu sunt dintr-un singur pas și necesită multă muncă și dăruire, în domenii diferite, cum sunt educația în școli și familie, în sistemul juridic și în lupta împotriva corupției generalizate. Iar toată această muncă trebuie dusă cu oamenii care să înțeleagă importanța lor și a voinței lor în Țară. Abia atunci când le va fi clar ce putere imensă au, vom putea scăpa de nenorociții ăștia.

      Ștergere