Zilele acestea,
domnul premier român Ponta Victor este citat de mai multe surse și chiar de
martori oculari că ar fi zis ceva în sensul că interesul național prevalează
asupra unui număr mic de protestatari, cu referire la faptul că nu se împiedică
domnia sa de câteva sute sau chiar mii de manifestați împotriva începerii
explorărilor Chevron pentru gazele de șist, într-o mică localitate vasluiană,
când este în joc interesul național, reprezentat de independența energetică pe
care aceste gaze ar putea-o aduce României.
O asemenea
declarație, precum și răspândirea ei mediatică fără alte adăugiri sau
comentarii critice, nu este altceva decât propagandă. De altfel, sunt indicii
temeinice că publicul larg românesc nici nu percepe cele declarate de domnul
Ponta ca fiind altceva decât propagandă. Și nu orice fel de propagandă, ci
propagandă colcăind de dezinformare, de manipulare și de acoperire a realității
și faptelor reprobabile ale Guvernului Ponta din Regimul Băsescu.
Am putea să numim această situație propaganda numerelor mici. Situația în
sine nu are nimic original. De când s-a inventat propaganda, propagandiștii au
apelat la numere pentru manipularea publicului țintă, alegând numerele mari
atunci când acestea erau prezentate ca argumente în favoarea actelor de
guvernare și, în contrapartidă, alegând numerele mici atunci când propaganda
era menită să arate lipsa de consistență a celor care critică guvernarea sau
chiar li se împotrivesc guvernanților.
Ca în orice act de propagandă, găsim și aici un sâmbure de adevăr. Este
adevărat că cei câteva sute sau chiar mii de demonstranți împotriva începerii
activității de forare a firmei Chevron pe un câmp privat din Vaslui sunt,
numeric, mai puțini decât cele câteva milioane de cetățeni români care au pus
ștampila „Votat” pe numele și sigla coaliției de partide din care face parte și
partidul domnului Ponta Victor. Dar nu este adevărat că acești votanți i-au dat
domnului Ponta, sau oricărui politician român, mandat să stabilească de capul
său care este interesul național.
Ar mai trebui arătat că este la fel de adevărat că, într-o democrație, cei
mulți nu pot să îi asuprească pe cei mai puțini. Și că, de câte ori se întâmplă
o asemenea asuprire, ea reprezintă inexistența unui sistem real democratic. Ca
să fim mai clari, majoritatea decide în numele tuturor, dar nu poate decide
împotriva niciunui membru cinstit al societății, atâta vreme cât nu este dictatură.
Concret, dacă două sau mai multe grupe de cetățeni au idei divergente
privind modul de rezolvare a unei probleme care îi vizează pe toți, din
multitudinea de asemenea idei va fi aleasă și pusă în practică ideea ce are cei
mai mulți susținători. Cu două condiții, însă: ca această idee să fie
benefică pentru toți și să nu reprezinte o soluție prin care cei mai puțini
numeroși sau mai slabi sunt sacrificați ori oropsiți ca să le fie bine
celorlalți, majoritarii.
La fel de adevărat e că domnul Ponta Victor este șeful unei majorități
parlamentare care, din păcate pentru ei, reprezintă doar o minoritate a cetățenilor
români. Nu numai parlamentarii înregimentați sub stindardul domnului Ponta
reprezintă o minoritate de alegători, ci întregul Parlament este unul de
minoritari, chiar dacă au ajuns să se aleagă câte doi într-un colegiu
uninominal.
Acest adevăr poate fi constat direct de orice persoană care a trecut clasa
a cincea la matematică, chiar dacă această materie i-a fost predată de un
suplinitor, absolvent de liceu seral, dintr-o școală profesională.
Iată ce spun cifrele. În România ar fi vreo 15,8 milioane de cetățeni cu drept
de vot, dacă este să ne luăm după rezultatele oficiale și definitive ale
recensământului de acum doi ani. Amintim această cifră pentru că ea este cea
mai favorabilă aleșilor neamului, când calculăm câți dintre acești cetățeni cu
drept de vot i-au votat. Trebuie însă amintit și faptul că, pe listele de
alegători de la alegerile din decembrie 2012 s-au aflat 18,4 milioane de
cetățeni. Și mai trebuie spus că, la acele alegeri, au votat aproape 7,7
milioane de cetățeni, care și-au dat votul lor tuturor, fie ei majoritari ori
minoritari, intrați în Parlament sau lăsați pe dinafară.
Aplicând regula de trei simplă, aflăm că toți votanții la un loc nu
reprezintă mai mult de 33,3 la sută din cei înscriși pe listele de alegători,
sau 47 la sută, dacă este să ne luăm după populația recenzată cu un an mai
înainte de alegeri.
Adică, actualul Parlament, cu majoritate, opoziție, minorități și
independenți cu tot, nu reprezintă decât vointa unei minorități formate fie
dintr-o treime a alegătorilor înregistrați în liste, fie semnificativ mai puțin
de jumătate din cetățenii recenzați cu drept de vot. Iar premierul desemnat de
acest Parlament, chiar dacă se bucură de o majoritate de 70 la sută, el nu este
confirmat decât de voturile a unui sfert din totalul alegătorilor de pe liste
sau a unei mai puțin de o treime din totalul cetățenilor cu drept de vot recenzați.
În aceste condiții, este practic imposibil ca acest premier sau oricare alt
demnitar rezultat din alegerile generale din decembrie 2012 să poată stabili
care este interesul național al tuturor românilor, cum nu poate stabili nimic
în numele majorității acestor cetățeni români, pentru simplul fapt că ei au
ales să nu îi dea votul lor.
Așa că ce spune domnul Ponta are legitimate doar ca act de propagandă și nu
ca act de guvernare democratică. Indiferent de subiect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu