În sufletul meu
toamna e cosmică
Este Soarele care
se îndepătrează tăcut
E capul axei
Pământului plecat sub povara
gândurilor
oamenilor întoarse spre trecut
În ochii mei
toamna e vegetală
Este refuzul
trunchiului de a-și hrăni frunzele
E capul
trandafirului plecat petală cu petală
să se facă
lacrimi de Soare căruia îi cad razele
În gândul meu
toamna e dragoste
Este iubirea de
tine netrăită deplin
E căldura regretului
că vara este arsă a pacoste
când iarăși vinul
cel dulce se face pelin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu