Vadim Tudor ne va lipsi

Este cineva, în România, care nu știe cine a fost Corneliu Vadim Tudor? Greu de crezut. Luni, 14 septembrie 2015, Corneliu Vadim Tudor a murit subit, pe un pat de spital, în care ajunsese cu câteva ore mai devreme.

Foto: realitatea.net

Cu siguranță, Vadim Tudor ne va lipsi, chiar dacă, în ultimul timp, popularitatea sa se reducea la a se pune cu blondele. Este vorba despre o emisiune de televiziune comercială, în care un moderator care joacă rolul unui subinteligent pune întrebări infantile atât unui invitat, cât și unor tinere blonde artificial, după care le confruntă răspunsurile, cu toții concurând pentru sume derizorii.

Ne va lipsi, deoarece Vadim Tudor era un etalon. Era un instrument de măsură al ipocriziei colective românești, al recuperării trecutului național securist, al oportunismului politic și al culturii politice mimetice.

Fără Vadim Tudor nu vom mai ști cîți vorbesc într-un fel, dar acționează exact pe dos. Doar el era capabil să adune în jurul său atâția strigători de lozinci patriotarde, dar care nu se sinchiseau nici măcar să iasă din casă și să voteze după acele lozinci. Ca să nu mai zicem nimic de guvernarea după acele lozinci, care nu s-a întâmplat niciodată. În schimb, cu toții s-au îmbogățit de pe urma patriotismului zgomotos și inert, primind locuri în Parlament, pensii și indemnizații substanțiale.

Fără Vadim Tudor nu vom mai avea măsura insinuării foștilor ofițeri de Securitate, în special a celor din vârful ierarhiei lor, în viața publică românească, prin tot felul de articole și dezvăluiri, prin „note informative” și ale cancanuri gazetărești, ce făceau deliciul publicațiilor vadimiste. Fără el, vom uita curând cât de patrioți erau acești ofițeri, cum își făceau ei traba informativă în folosul patriei și poporului, indiferent de cât de comunist și de tiran era conducătorul lor iubit, Ceaușescu.

Fără Vadim Tudor, câțiva politicieni români nu vor mai avea pe cine să trădeze. Iar noi nu vom mai putea măsura statura celor pe care Vadim a apucat să îi facă oameni, să îi scoată din anonimat și să îi lanseze în politica românească, oferindu-le apoi posibilitatea să fugă de acest creator al lor ca de Dracu, după ce s-au văzut aranjați în consilii locale sau chiar în Parlament.

Fără Vadim Tudor, nu va mai fi nimeni să îi semene francezului Jean-Marie Le Pen, nici ca aspect fizic, nici în limajul ultra-naționalist. Nu vom mai putea ști cât de puțină cultură politică de sorginte franceză au românii și cât de mult au ei una neaoșă, de sorgine improvizată românească.

Ne va mai lipsi Vadim Tudor și pentru că el era un exponent. Prin el am aflat că valorile naționale românești sunt cam subțiri și cam precare, că cei ce operază cu aceste valori sunt cam confuzi în gândire și în fapt, și că publicul românesc este cam ușor de prostit, atunci când vine vorba despre ce este important, vital sau doar relevant pentru el.

Unde nu ne va lipsi Vadim Tudor este în arta sa literară. Aceasta, câtă este, va rămâne cu noi, consumatorii, și după plecarea în vecie a autorului. Întrebarea este câți dintre noi mai citim ceva, orice, măcar aforismele vadimiste?