Ca o vacă ce dă
lapte mediatic, adică audiență și, eventual, chiar adepți activi, tema unirii
neagreate de americanii ce cred că România și Republica Moldova sunt două state
suverane și independente nu este lăsată să moară.
Deși mulsul a
început de mai bine de o săptămână, cam de zece zile, de fapt, tot mai apar
mulgători, dintre cei mai surprinzători. De exemplu, domnul rector al
Universității de stat din Cluj, academicianul Ioan Aurel Pop explică
publicului, cu aceeași fervoare cu care arăta mai înainte nocivitatea facebook-ului, că, deși „faptic și
juridic” avem de a face cu doi actori internaționali separați, statele România
și Republica Moldova, domnia sa nu are cum să spună, „la un moment”, „că nu sunt
același lucru”, dacă „un stat vecin cu noi are acelaşi steag
aproape ca noi, are limba naţională, dacă are şi leul ca monedă naţională, până
nu demult a avut şi imnul nostru, dacă ascultă doine, ca noi”.
Alt caz de mulgător întârziat la țâțele subiectului este
domnul Petrișor Peiu, de profesie „analist”, care descoperă o lume fantastică,
cu îngeri și monștri, în arealul celor două state suverane și independente unul
de celălalt, îngeri și monștri treziți de faptul că ambasadorul american la
Chișinău, de ziua independenței Republicii Moldova, a afirmat la televizor că
această republică, unde este domnia sa acreditat, este un stat independent și
suveran.
Cei doi citați mai sus, în afara subiectului și a
efortului de a „apăra” idealul românilor din România de unire a celor două
state, după sugestia domnului Băsescu Traian, mai au în comun și teza că cine
zice că Republica Moldova și România sunt separate juridic și faptic este un
trădător de neam. Sau, într-o ipostază favorabilă lui, este doar idiot,
monstru, necunoscător al istoriei, vândut Occidentului sau slugă a
americanilor. Nominal, academicianul Pop se ia de istoricul Lucian Boia, pe
care îl face nedus la arhive de 25 de ani, iar analistul Peiu se ia de „grupa
de „analiștii responsabili”” de la București, ce constituie „monstrul cel mare”
și care „din nou a scos capul în lume”, cu „aceleași teme bâlbâite”.
Problema cu mulsul târziu este că laptele poate ieși
direct stricat. În cazul de față, laptele propagandei așa-zis unioniste este
de-a dreptul neconsumabil. Considerați artileria grea a propagandei
naționalist-păguboase, greutate artileristică provenind din faptul că oameni ca
cei doi menționați aici și-au dobândit un statut administrativ de intelectuali,
domnii aceștia reușesc performanța de a se descalifica. Adică, ajung să aducă
deservicii intelectuale însăși ideii de unitate națională a românilor de pe
cele două maluri ale râului Prut și de pe oriunde s-ar afla ei. În apropierea
granițelor statului România, sau chiar mai departe.
Să ne explicăm un pic. În primul rând, subiectul întregii
tevaturi a fost că, la București, opinia publică a fost inflamată de
„declarațiile” ambasadorului american la Chișinău. Interesant este că nimeni nu
a avut amabilitatea să publice intervenția ori interviul domnului ambasador
Pettit în întregul lui, ca să vedem și noi ce a spus excelența sa, din sursă
primară. O fac eu aici, ca trimitere la postarea interviului pe YouTube. Concret, după ce enumeră care
sunt deosebirile esențiale, actuale, dintre România și Republica Moldova,
răspunzând la întrebarea despre opinia sa privind statalitatea prezentă și
viitoare a Republicii Moldova, domnul ambasador spune, în engleză: for Moldovans „it is important not to lose
faith, it is important to have enough confidence in themselves, as Moldovans,
to recognize themselves as Moldovans, as a specific nationality and a specific
country, (in order) to make this a better place.”
Traducerea în românește a acestui pasaj nu poate fi
făcută fără explicații. În ceea ce privește termenul de moldoveni. Cei care,
așa cum spune excelența sa, au o „naționalitate specifică” și „locuiesc într-o
țară specifică”.
Toți cei care au sărit în sus de revoltă că americanul
i-a făcut pe românii din Republica Moldova moldoveni și că reprezentantul
Statelor Unite ale Americii recunoaște două naționalități distincte, pe cea a
românilor și pe cea a moldovenilor, au sărit degeaba. Pentru că americanul le-a
spus tuturor locuitorilor sau cetățenilor Republicii Moldova moldoveni, nu
numai românilor. Așa cum, la el acasă, toți sunt americani, chiar dacă sunt
ruși, italieni, englezi, francezi sau români, ca etnie. Iar naționalitatea
tuturor este naționalitatea americană. Așa cum, pe pașaportul emis în Republica
Moldova, scrie naționalitatea moldovenească. Sau, mai știi, în pașapoartele
moldovenești scrie naționalitate găgăuză, rusă, ucraneană, română și eu habar
nu am. Dar tare m-aș mira să scrie așa.
Desigur, în românește, vorbim despre moldoveni ca despre
locuitorii Moldovei, ceea ce implică un teritoriu situat și sub administrație
românească și sub administrație moldovenească. Dar nu avem cum să îi cerem unui
ambasador american să inventeze alt nume decât pe cel de moldovean pentru
locuitorii și cetățenii republicii unde este el acreditat, cât timp acelei republici
îi zice Moldova. Numai ca nu cumva să le dea un pretext propagandiștilor anti-occidentali
și anti-americani din România să se ia de el. Dacă noi, românii din România, am fi avut vreo problemă cu
numele de moldoveni sau de Republica Moldova, ar fi trebuit să protestăm așa
cum au protestat grecii, când fosta republică iugoslavă și-a luat numele de
Macedonia, nume identic cu provincia grecească Macedonia. Dar nu am avut astfel
de probleme sau sensibilități. Pentru că, pe vremea aceea, anti-americanismul
era încă în fașă.
În al doilea rând, orice comentariu despre acest
interviu, fără să îl fi urmărit și să îl fi înțeles, este un gest
descalificant, pentru orice om cu o statură publică. Nu mai vorbim despre vreun
intelectual. Chiar și despre unul doar confirmat administrativ. Nu există în
acest interviu nici măcar vreo aluzie că Statele Unite ori Occidentul în
întregul său ar fi opozabili ideii de unire a celor două state. Tot ce spune
ambasadorul este că, în momentul de față, ar fi practic foarte greu să se
unească cele două state. Oricât de românești ar fi ele.
Așa că oricine a zis, inclusiv purtătorul de cuvânt al
Departamentului de Stat și Ambasada Americii la București, că americanul a spus
corect ceea ce a spus a avut dreptate. Și oricine i-a reproșat ambasadorului
american la Chișinău că „a făcut o gafă”, ori „că a vorbit gura fără el”, sau
că „a intrat cu picioarele în sensibilitățile românilor”, a vorbit prostii. În
mod natural sau intenționat. De capul său ori la ordin.
Asta nu înseamnă că subiectul unirii nu este unul
analizabil. Din contră. Ba ar putea fi chiar un subiect ce merită așezat pe
agenda de discuții publice. Doar că nu în România. Ci doar în Republica
Moldova. Pentru că doar ei, cetățenii moldoveni, indiferent de etnie, sunt cei
care pot să opteze fie pentru a rămâne independenți și suverani, fie pentru a
se uni cu România, fie pentru a intra în Uniunea Europeană, fie pentru a rămâne
în Comunitatea Statelor Independente, fie pentru a se apropia de NATO, fie
pentru a se apropia de Moscova. După cum vor ei, moldovenii.
Pentru că, așa cum am mai explicat în alt articol, ideea
de unire a României cu Republica Moldova ca ideal național al românilor din
România este o idee păguboasă. Care scoate România din clubul statelor
occidentale și care răspunde pozitiv propagandei rusești, propagandă care nu
prididește să portretizeze România ca stat revanșard și revizionist. Pe când
noi, românii din România nu suntem așa. Cel puțin nu majoritatea dintre noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu