Lenea civilă

Produsul lenii civile este leaderul mesianic. Salvatorul de profesie. Vorbitorul pe limba leneșilor civili, cei care cred că democrația este un drept câștigat de strămoși și, în consecință, moștenit de ei, fără să li se ceară vreun efort pentru asta, ori pentru prezervarea și consolidarea democrației, prin actele lor civile. Salvator căruia i se mai zice și populist. Pentru că nu știe nimeni dacă el chiar este capabil să „salveze” nația, dar, cu siguranță, își salvează partidul politic pe care și l-a atribuit, odată cu mesajul populist. Asta, în civilizația occidentală consolidată.

Foto: https://rochemamabolo.wordpress.com

În civilizația occidentală incipientă, sau în cea virtuală, prefigurată, lenea civilă produce un alt tip de salvator mesianic. Cel care vorbește pe limba leneșilor civili despre faptul că el însuși este democrația. Cel care promite cu convingere că, odată ales în fruntea lor, a cetățenilor care cred că democrația este un cadou primit de la străini, va salva poporul de orice și de oricine. Promisiune făcută cu o totală degajare populistă.

   Astfel încât orice leneș civil va fi convins că singurul efort pe care trebuie să îl facă el este să îl lase pe leaderul ăsta mesianic să se pună în fruntea guvernului, a statului chiar. Nici măcar nu trebuie să meargă la vot pentru asta leneșul civil, având în vedere că leaderul salvator are activiștii lui, harnici, care se ocupă de treaba aia cu votul, din când în când, dar nu prea des.

   Doar că, așa cum spune proverbul țărănesc, leneșul mai mult aleargă! Asta, deoarece lenea civilă produce complicații greu de rezolvat. Cum sunt analfabetismul clasic și cel funcțional, corupția,  datoria publică, dezinstituționalizarea afacerilor publice, distribuirea preferențială și dezechilibrată a resursei naționale, exodul inteligenței, încetinirea și chiar inversarea dezvoltării macro-economice, nepotismul, sărăcia mai accentuată a celor săraci și îmbogățirea nemeritată a celor foarte bogați, și altele asemenea.

   Toate astea prin simpla acceptare a leaderului mesianic să se ocupe, necontrolat, după cheful său, de  treburile publice. Mai ales de gestionarea banului public. Așa că, atunci când leneșul civil se trezește că, de atâta lene civilă, a ajuns un amărât subdezvoltat și vrea să se apuce de treabă civilă, ca să îi fie și lui bine, are mult mai mult de muncă decât un cetățean activ și harnic. Care cetățean activ și harnic nu numai că l-a ales în funcția publică pe unul destoinic și onest, dar l-a și controlat, tot timpul, cu grijă ca acel guvernant destoinic să nu se lenevească și să guverneze păgubos pentru cetățeanul alegător.