Locotenentul Alexandru
Gheorghe, cel care s-a arătat în uniformă de partea demonstranților spontani
din Piața Universității din București, acum mai puțin de o lună de zile, este în prag de a fi dat afară din Armată, în urma unei decizii a Consiliului de Onoare al Statului Major al Forțelor Aeriene.
Acest eveniment înseamnă
doar un singur lucru: Armata nu este cu voi, doamnelor și domnilor
demonstranți!
Iar dacă nu vă place
această veste, atunci nu aveți decât să ieșiți în stradă sau Piață, dacă puteți
să ajungeți până acolo prin nămeți și troiene, peste șleauri de gheață cât
roata de car sau pe gerul ce se menține peste Țară! Asta dacă sunteți la oraș.
Pentru că dacă sunteți la sat, atunci să vă văd cum ieșiți din case să
demonstrați în favoarea „eroului” dat afară!
Pot să vă spun că
guvernanții împotriva cărora manifestați asta așteaptă să vadă de la
dumneavoastră. Cum asta așteaptă și de la militarii de rând. Să vadă cine zice,
ce zice și cum zice de locotenentul ăsta care nu mai este, de astăzi,
locotenent?
Pentru că ei,
guvernanții, nu l-au dat afară pe bietul om pentru că a greșit, că ar fi
încălcat grav onoarea și demnitatea de ofițer activ, că ar fi nesocotit
regulamentele militare, ordinele primite și legile care guvernează domeniul
public al apărării naționale. Nu, pentru asemenea fapte, dacă ele chiar s-au
produs, sunt alte forme de sancționare disciplinară.
Dar, mai mult decât atât,
după producerea apariției publice a ofițerului în uniformă, ar fi trebuit
activate unele dintre multele forme de recuperare, prin consiliere, prin
acordarea unui timp de reflexie, prin discuții în cadru colectivului și altele
asemenea.
Nu știu care este
problema acestui om, Alexandru Gheorghe. Nu îl cunosc și nu am nici un fel de
date credibile și complete despre domnia sa, pentru a putea să îmi dau seama ce
este cu acesta. Evident, îmi sunt cunoscute manifestărie sale publice, dar nu
știu ce imbolduri sau rațiuni au stat în spatele lor.
Ceea ce știu, cu
singuranță, că, oricare ar fi problema lui, ea nu este o problemă de disciplină
care să aibă o singură soluție: darea afară din Armată. Adică, dacă este
într-adevăr o problemă cu acest ofițer, ea nu este de natura contractului de
muncă, care trebuie desfăcut la prima abatere de la normă.
Și nu există nici o
justificare procedurală ca totul să se întâmple într-un asemenea ritm alert, de
parcă le-ar fi fost frică generalilor să nu cumva să se topească zăpada și
lumea să își spună părerea despre ei și faptele lor, în stradă.
Deci, nu am să comentez
mai departe cazul Alexandru Gheorghe, cum nu m-am referit nicidodată, până
astăzi, asupra persoanei cu acest nume sau a faptelor acestuia. El a devenit o
dramă personală, ca multe alte drame din societatea românească, și sper să-și găsească
o soluție la problemele lui personale, pe măsura dorințelor și năzuințelor
sale.
Și fac așa deși știu, cu
aceiași siguranță, că majoritatea comentariilor evenimentului dării lui afară
din Armată se vor separa în două grupe mari, a celor care îi vor lua apărarea
și a celor care vor zice bine i-au făcut, că și el prea o luase pe arătură. Adică
nu mai ținea drumul drept, indicat de conducerea de partid și de stat. Și de cea
militară, care, fie vorba între noi, se cam confundă, de la o vreme încoace, cu
cea de partid și de stat.
Ceea ce merită comentat
este viitorul.
Vor fi sau nu manifestări
de solidaritate cu fostul ofițer? Vor fi alte forme de exprimare a interesului
Armatei pentru poporul din stradă, chiar dacă acesta nu este atât de numeros ca
cel ce stă în case? Se va întâmpla ceva?
Pentru că, așa cum
spuneam la început, fostul locotenent, cu sau fără voia lui, a fost și încă mai
este doar un animăluț de pluș, pe care i-l arăți buldogului, să vezi cum
reacționează, înainte de a-l pune să facă ceva mai serios, cum ar fi mersul la
vânătoare. Dacă buldogul este pasiv și neinteresat, atunci mai este mult de
lucru cu el, trebuie antrenat și mobilizat la luptă. Sau, dacă ești un
potențial vânat, te bucuri că este bleg și apatic, și faci tot posibilul să îl
ții în starea aceasta. În orice variantă, testul cu animalul de pluș este
edificator.
Este un test asemănător celui
cu datul afară al ministrului de externe, cu doar câteva zile înainte de
demisia guvernului, numai ca să vadă guvernanții cum reacționează Piața. Să vedem, îl
sfârtecă și apoi pleacă acasă sătui și mulțumiți, sau continuă să strige JOS
BĂSESCU?
Personal, mi-ar place să
văd acest test reușit. Adică să îi văd pe cei de care le este atât de frică
guvernanților că solicită Armatei să își precizeze poziția față de puterea
politică actuală: o mai consideră legitimă până acolo încât să o apere
împotriva propriului popor, sau o consideră la fel de nereprezentativă și de
nelegitimă ca cei din stradă și, atunci, încurajează alegeri anticipate pentru
stabilirea corectă și credibilă a reprezentativității populare și a
legitimității politice?
Rămâne să vedem cum va
arăta acest viitor.