miercuri, 12 ianuarie 2011

Fără rușine


Cum este să lucrezi la „Biroul de presă” al Ministerului Apărării, să îți anunți numele Tiberiu Frăţilă și să spui numai dobitocii, tembelisme și minciuni sfruntate, cum ar fi că pensiile militarilor nu scad sub 3000 lei și apoi să te duci acasă? Poate doar dacă nu ai familie, vecini și cunoștințe să faci o asemenea tâmpenie. Sau trebuie să fii bolnav de epidermită facială (obrazul gros) sau hiposensibilitate (nesimțire).
Dacă acest nefericit Tiberiu Frățilă mi-ar spune că nu a avut încotro decât să îi poarte cuvântul lui Oprea de la minister, pentru că așa a primit el ordin, i-aș răspunde că, în armată, numai ordinele legale, legitime și regulamentare se execută. Îndeplinirea unui ordin ilegal sau neregulamentar atrage automat răspunderea celui care a dus la îndeplinire respectivul ordin.
Ori, în cazul promisiunii de menținere în plată a pensiilor militare de trei mii lei și mai puțin, făcută de Oprea de la minister direct și prin cărătorul cuvântului său, aceasta nu este legală, chiar în sensul odioasei legi de referință.
Ca urmare, îi doresc cu sinceritate, din toată inima, acestui personaj ridicol Tiberiu Frățilă să răspundă disciplinar, contravențional și penal, după caz, pentru dezinformarea deliberată a opiniei publice și a celor interesați de problema pensiilor militarilor.

marți, 11 ianuarie 2011

Victoria Schengen


Spre deosebire de analiștii și specialiștii în domeniu, opinia mea de om umblat și cu capul pe umeri este că o eventuală amânare a aderării României la Spațiul Schengen va fi o victorie semnificativă a guvernării Boc – Băse – Udrea.

Am citit cu amuzament sau am văzut la televizor pe fugă argumente cum că România pierde timp în atragerea investițiilor străine dacă se amână această aderare, ori că libera circulație a persoanelor este îngreunată, ori că este o lovitură de imagine dată nemeritat bietei Românii. Adică, uite ce eșec al politicii externe și de integrare al Cabinetului Boc! Sau, uite ce eșec răsunător al Președenției sau Ministerului de Externe! Am fi crezut că aceste argumente sunt inventate de mașinăria de propagandă anti-băsescu, dacă nu le-am fi găsit pe prima pagină în ziarele de casă și partid ale președintelui, cum este Evenimentul Zilei.

Asta pe când, de fapt, este o mare victorie a acestor foruri de administrație publică. Nu degeaba s-a bătut pe umăr domnul președinte al României Băse cu domnul președinte al Franței Sarkozy, singurul președinte de stat european care l-a băgat vreodată în seamă pe al nostru (domnul Berlusconi este președinte de consiliu de miniștri și nu se pune). Și nu degeaba a făcut doamna cancelar al Germaniei Merkel singura vizită a unui șef de guvern european în România lui Boc. Aceste strânse legături de prietenie, întărite de înțelegerea intimă a nevoilor Federației Ruse și altor state non-unionale de a face contrabandă nestingherită pe și de pe teritoriul României, au dus la soluția scrisorii comune de amânare a intrării „țării acesteia” în spațiul acela.

Victoria are o valoare materială ușor calculabilă. Fiecare lună de întârziere înseamnă, numai pentru contrabanda cu țigări, peste o sută de milioane de euro care se distribuie între învingători. Dacă considerăm că mai sunt și contrabanda cu petrol, cu alimente, cu alcool sau cea cu arme, iar valoarea acestora trebuie să fie, evident, mult mai mare decât cea a contrabandei cu țigări, atunci este clar că, fiecare lună de amânare înseamnă un câștig de cel puțin o jumătate de miliard de euro. Adică ditamai victoria obținută împotriva celor care, din fotoliile lor instalate în orice capitală europeană conectată la baza de date comună Schengen, vor să controleze cine și ce intră și ies din România.


Post Scriptum: folosirea numelui „Băse” în loc de Băsescu nu este o bătaie de joc, nici măcar o ironie sau lipsă de politețe. Așa se semnează domnul președinte pe toate actele oficiale, de la decretele de promulgare a legilor până la ordinele scrise date serviciilor sale.