Victoria Schengen

Spre deosebire de analiștii și specialiștii în domeniu, opinia mea de om umblat și cu capul pe umeri este că o eventuală amânare a aderării României la Spațiul Schengen va fi o victorie semnificativă a guvernării Boc – Băse – Udrea.

Am citit cu amuzament sau am văzut la televizor pe fugă argumente cum că România pierde timp în atragerea investițiilor străine dacă se amână această aderare, ori că libera circulație a persoanelor este îngreunată, ori că este o lovitură de imagine dată nemeritat bietei Românii. Adică, uite ce eșec al politicii externe și de integrare al Cabinetului Boc! Sau, uite ce eșec răsunător al Președenției sau Ministerului de Externe! Am fi crezut că aceste argumente sunt inventate de mașinăria de propagandă anti-băsescu, dacă nu le-am fi găsit pe prima pagină în ziarele de casă și partid ale președintelui, cum este Evenimentul Zilei.

Asta pe când, de fapt, este o mare victorie a acestor foruri de administrație publică. Nu degeaba s-a bătut pe umăr domnul președinte al României Băse cu domnul președinte al Franței Sarkozy, singurul președinte de stat european care l-a băgat vreodată în seamă pe al nostru (domnul Berlusconi este președinte de consiliu de miniștri și nu se pune). Și nu degeaba a făcut doamna cancelar al Germaniei Merkel singura vizită a unui șef de guvern european în România lui Boc. Aceste strânse legături de prietenie, întărite de înțelegerea intimă a nevoilor Federației Ruse și altor state non-unionale de a face contrabandă nestingherită pe și de pe teritoriul României, au dus la soluția scrisorii comune de amânare a intrării „țării acesteia” în spațiul acela.

Victoria are o valoare materială ușor calculabilă. Fiecare lună de întârziere înseamnă, numai pentru contrabanda cu țigări, peste o sută de milioane de euro care se distribuie între învingători. Dacă considerăm că mai sunt și contrabanda cu petrol, cu alimente, cu alcool sau cea cu arme, iar valoarea acestora trebuie să fie, evident, mult mai mare decât cea a contrabandei cu țigări, atunci este clar că, fiecare lună de amânare înseamnă un câștig de cel puțin o jumătate de miliard de euro. Adică ditamai victoria obținută împotriva celor care, din fotoliile lor instalate în orice capitală europeană conectată la baza de date comună Schengen, vor să controleze cine și ce intră și ies din România.

Post Scriptum: folosirea numelui „Băse” în loc de Băsescu nu este o bătaie de joc, nici măcar o ironie sau lipsă de politețe. Așa se semnează domnul președinte pe toate actele oficiale, de la decretele de promulgare a legilor până la ordinele scrise date serviciilor sale.