Este bine să nu vă refuzați singuri succesul.

Gândiți-vă de câte ori nu v-ați spus: „nu are rost să mă străduiesc, pentru că oricum nu o să îmi meargă...” Adică, ați stabilit chiar dumneavoastră că este imposibil să aveți succes în ceea ce voiați să întreprindeți. Sau, dacă sunteți sinceri cu dumneavoastră, ați preferat să nu faceți nimic decât să dați satisfacție altora, inclusiv sorții, că v-au făcut să pierdeți sau să eșuați.

Ar trebui să recunoașteți că un asemenea mod de a vă apuca de orice treabă este deosebit de păgubos. Pentru că prima condiție a succesului este să participi! Dacă această condiție nu este îndeplinită, atunci, cu siguranță, nu aveți cum să izbândiți în ceea ce nu faceți. Iar singura satisfacție cu care vă alegeți din această atitudine este că nu ați dat prilejul altora să vă taie craca de sub picioare, ci v-ați tăiat-o singuri, așa, ca să le faceți celorlalți în ciudă.

Toate popoarele care au acum o bunăstare generală, care au un nivel de dezvoltare de câteva ori mai mare decât cel al poporului român, toate aceste popoare au o mentalitate de temerari, de exploratori, de aventurieri, ori de vizionari. Adică o mentalitate care îi îndeamnă să nu se oprească din încercări, de teamă că s-ar putea să nu izbândească.

Printre cele mai populare personalități din istoria scurtă a națiunii americane sunt situați la loc de cinste Lewis și Clark. Aceștia au fost doi americani ce s-au încumetat să întreprindă o expediție de-a lungul fluviului Missouri, de la Oceanul Atlanticului la Oceanul Pacific, la începutul secolului XIX. Această expediție este studiată de fiecare elev american, iar cultura lor generală include povești cum s-au ajutat Lewis și Clark de diverși indieni sau vânători ori aventurieri, pentru a reuși să cunoască limitele continentului Nord-American de la Est la Vest. Asta în pofida multelor obstacole și chiar pericole ce le-au stat în față.

Alte națiuni, de la britanici la portughezi sau belgieni, au avut o pleiadă de temerari care au descoperit drumuri necunoscute spre locuri neștiute, până au dovedit că planeta pe care trăim este rotundă. Numele acestora este consemnat la loc de cinste în manualele de istorie națională și chiar internațională. Ei sunt și astăzi exemple de urmat pentru cetățenii țărilor unde s-au născut sau au activat. Italienii se mândresc cu faptul că sunt un popor de artiști și exploratori.

Știu că acum gândul vă zboară spre români de aceiași factură, cum ar fi Racoviță sau Milescu Spătaru. Diferența este însă esențială, indiferent care ar fi românul pe care l-ați aduce în discuție. Nici unul dintre mai cunoscuții sau mai modeștii temerari români nu a acționat în spiritul și în mentalitatea românească. Chiar și inventatorii români, dintre care unii de prestigiu mondial, sunt consemnați în cultura românească numai cu titlul de curiozități, sau cu titulul de anecdotă, în cazul în care invenția lor ori nu a fost fructificată, ori a fost furată de alții. Și povestea lor se însoțește întotdeauna de morala specific românească: vedeți ce a pățit dacă s-a apucat să facă ceva? I-au furat ăia invenția.

De ce introduc alte popoare dezvoltate în cultura lor națională exemple de temeritate, de aventură sau chiar de viziune? Pentru că aceste exemple susțin mesajul puternic: numai cei care cutează, care nu se sperie de dificultățile posibile, pe care le-ar pot întâmpina pe parcurs, care nu se pleacă în fața eșecului au, cu adevărat, succes în viață, pentru ei și pentru semenii lor! Iar acest mesaj este indispensabil celor care își edifică bunăstarea pe creșterea productivității. Pentru că această creștere se bazează, de la un anumit nivel în sus, exclusiv pe inovație și temeritate.

Din păcate, românii nu au ajuns încă la acest nivel. Noi mai suntem încă la nivelul la care creșterea eficienței și eficacității activității noastre, în oricare sector, fie el public sau privat, se bazează pe importul de experiență de la cei care au trecut deja pe acolo. Asta pentru că suntem mult rămași în urmă, la toți indicatorii socio-economici.

Însă, nu putem sta cu mâinile în sân și să așteptăm cu răbdare să ajungem la un nivel de dezvoltare de la care inovația și temeritatea sunt atribute esențiale pentru progres și abia apoi să introducem aceste atribute în cultura românească. 
Dacă vreți să vă fie bine, urmați acest sfat și nu vă mai autocenzurați, înainte de a face ceva, orice și oricât de temerar sau de inovativ ar fi acel ceva. 
Îndrăzniți! 
S-ar putea să nu reușiți. S-ar putea să reușiți doar uneori. Dar, cu siguranță veți fi mult mai câștigați, oricare ar fi rezultatul, decât dacă vă condamnați chiar dumneavoastră, de la început, eșecului.

Text publicat initial si preluat de la http://poporul.ro/