Aproape îmi vine să îmi iau jucăriile și să plec din România. Detot și pentru totdeauna. Dar, înainte de a pleca, mai încerc o formă de acomodare cu vremurile, locurile și oamenii de pe aici. Am să declanșez greva fiscală!
Să vedeți ce mi s-a întâmplat. Între foarte selectivii mei „friends” de pe FaceBook se află și doamna Adriana Duțulescu, care mi-a semnalat un articol al său de pe blogul personal privind angajarea unui individ drept consilier personal al proaspătului ministru al muncii Lăzăroiu, pe considerentul că acesta este un pupincurist de Băsescu pe net.
Am comentat aproape instantaneu pe Facebook, că de aia este acesta „rețea de socializare”, ca să se răcorească omul revoltat de ce aude de pe la prieteni. Ziceam eu acolo cum că nu știu dacă respectivul consilier personal este plătit de ministrul Lăzăroiu din banii de la mămica lui de acasă sau este plătit din taxele și impozitele pe care le dau eu statului. Și mă interesa acest lucru pentru că, dacă este plătit din banul public, eu nu sunt de acord să îl plătesc pe acest individ.
Fără să aștept o lămurire la această dilemă prin conversație on-line, am accesat apoi și articolul doamnei Duțulescu din ziarul Jurnalul Național. În plus față de cele scrise pe blog, în acest articol am găsit următoarea „precizare” siderantă, dată de proaspătul consilier personal al ministrului muncii:
„...conform legii e un contract de muncă pe perioadă determinată, mai exact, pe perioada mandatului ministerial. Pleacă mîine Lăzăroiu, contractul meu se încheie de jure şi plec şi eu. Nu sînt funcţionar public, posturile aferente cabinetului ministerial ţin de o lege specială, Legea 760/2001, lege de aprobare a OUG 32/1998 de organizare a cabinetului demnitarului. Cu alte cuvinte, e un post mai degrabă politic. La cabinetul său, demnitarul poate angaja şi o vrăjitoare, dacă are încredere în ea. Nu e ilegal. Doar că va răspunde politic pentru asta. Nu sînt vrăjitoare (deşi sînt bun la ghiceli şi intuiţii) însă Sebastian Lăzăroiu, dacă a făcut o alegere proastă în ceea ce mă priveşte, va plăti politic şi uman, ca să zic aşa.”
Deci, întrebarea mea trebuia formulată altfel: este acest potențial vrăjitor plătit din banii politici de la partidul de guvernământ, sau din banul public, dat de mine pentru servicii și bunuri publice produse de autoritățile statului și de care să beneficiez eu, ca cetățean român?
Dacă este plătit din banul politic, perfect! Să se spele membrii cotizanți de partid cu vrăjitorul pe cap! Dar, dacă este plătit din banul public, atunci avem o problemă serioasă cu legea strâmbă, cu lipsa de decență și chiar cu delapidarea de bani publici, ceea ce este o răspundere mult mai mare decât cea politică. Adică răspundere penală.
Problema cea mare este că nu numai legea este strâmbă, dar și justiția din România. Pentru că, dacă nu ar fi fost așa, la ora la care scriu aceste rânduri domnii Lăzăroiu, cel care angajează consilieri personali prin SMS, cu îndemnul „te bagi?”, precum și cel care este angajat cu durată determinată ar fi trebuit să fie deja la procuratură, unde să dea declarații privind autodenunțul la tentativa de delapidare a banului public.
În aceste condiții, ce îmi mai rămâne mie, ca cetățean român, care plătesc mii de lei lunar pe taxe și impozite? În afară de renunțarea la acest statut, nu îmi mai rămâne decât greva fiscală. Adică să nu mai dau bani la stat, atâta vreme cât aceștia ajung la Lăzăroiu și consilierul său personal. Ceea ce am de gând să și fac de acum încolo.
O singură nedumerire am: cum voi mai cumpăra de mâncare din prăvălii care plătesc taxa pe valoarea adăugată (TVA) la stat fără să plătesc eu această taxă? Sau va trebui să fac și greva foamei, dacă vreau să fac o grevă fiscală?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu