A huidui sau a nu huidui

A huidui este total nepotrivit de Ziua Națională a României, pentru că este o zi de sărbătoare, de comemorare a foștilor patrioți și eroi și de cinstire a faptelor acestora pe care s-a clădit Țara sărbătorită, o zi de comuniune a celor de azi sub drapelul unui crez unic, cel al Patriei libere și fericite, o zi de speranță pentru toți cei ce mai cred în șansa prosperității României. Nimic din toate astea nu este de huiduit, nici de români, nici de străini, nici de prieteni și nici de dușmani.

A huidui este total potrivit ori de câte ori apare în public domnul Băsescu Traian, președintele suspendat, votat împotrivă de cele mai multe milioane de români care s-au pronunțat vreodată pentru ceva, în regimul Băsescu, și revenit în funcție de sub „masa verde” a corupților și străinilor. Huiduiala este cel mai la îndemână mod de a arăta că, totuși, există cel puțin o persoană care știe cine este domnul Băsescu și nu iartă.

A nu huidui este un mod de a spune că, o fi domnul Băsescu cel mai corupt demnitar român al tuturor timpurilor, cel mai de rușine șef de stat român, cel mai penal și penibil individ din viața publică contemporană românească, dar este totuși președintele României și trebuie respectată funcția și nu ocupantul ei. A respecta funcția fără să respecți ocupantul ei este la fel cu a accepta gestul lui Caligula să își pună calul în funcția de senator sau, cum se făcea în armata cu conscripți, să dai onorul la bocancii descălțați ai caporalului.

Singurul care ar fi putut tranșa această dilemă a fost domnul Băsescu Traian însuși. Dacă nu ar fi vrut să se audă huiduieli pe timpul intonării marșului de întâmpinare, al inspectării gărzii de onoare și al salutului drapelului și gărzii, în sfânta zi de sărbătoare națională, ar fi trebuit să stea acasă, sau la Palatul câștigat la masa verde a pokerului politic, cu cărți măsluite, scoase din mânecă de străinii cumpărați cu banii Țării. Dacă a ieșit în public, știind dinainte că va fi huiduit, cum a și mărturisit acum câteva zile că are informații că așa se va întâmpla, este ca și când domnia sa, personal, a emis toate acele huiduieli. Deci, să îi fie rușine!