Tehnici transparente de campanie electorală

Domnul Oprea Gabriel este un fost ministru al apărării naționale, celebru pentru eticheta de „șef al mafiei personale a lui Adrian Năstase”, etichetă lipită pe umerii săi, plini cu opt stele de tinichea de președintele suspendat și revenit Băsescu Traian. Ulterior, domnul Băsescu l-a „re-evaluat” pe acest domn Oprea, probabil cu ocazia cooptării lui în propria sa mafie.

Doi ani mai trâziu, domnul Oprea a fost esențial în suspendarea domnului Băsescu din funcția de președinte al României, în vara acestui an. Fără votul său și al subordonaților săi, din partidul dezertorilor politici în Parlamentul României, care au trădat pentru a nu știu câta oară, președintele de atunci Băsescu nu ar fi putut fi suspendat.

Motivul acestei noi trădări a celui ce „l-a făcut om”, adică ministru, au fost dubioase, până la această campanie electorală, când a devenit transparent că, pur și simplu, domnul Băsescu și-a pierdut credibilitatea în fața domnului Oprea că îl va mai putea face om și în viitor. În contrapartidă, domnul Victor Ponta a fost investit cu mult mai multă încredere că ar fi vectorul potrivit de transport pe cele mai înalte culmi ale demnităților publice al domnului Oprea Gabi, cum îi place acestuia să fie alintat.

Domnul Oprea candidează pentru un scaun de senator român în Sectorul 2 al Bucureștilor, iar campania sa electorală este simplă și modestă. De pe propria sa pagină de internet, aflăm că se compune din două afișe electorale, unul avându-l în poză alături de primarul de sector Onțanu, într-un gest fratern de strângere de mână, și altul împreună cu premierul Victor Ponta. Și mai are domnul Oprea un singur videoclip electoral, în care, din nou alături de Onțanu, anunță că domnia sa este „Gabriel Oprea și candidează din partea USL pentru Senatul României”. Și spune acest lucru de două ori, odată la început și odată la final. De fiecare dată se poticnește în vorbă, ca și când ar fi uitat ce are de spus, ori nu îi vin pe limbă cuvintele scrise pe cartonul din spatele camerei de filmat. Dacă mai adăugăm la asta că și clipește des când este filmat, putem concluziona că puțin i-a păsat de calitatea acestui videoclip. Nu pe baza lui vor veni „oamenii” la vot, să îl voteze pe el.

Atunci, pe ce bază ar veni? Motivele expuse de tandemnul Onțanu – Oprea pentru alegerea în Senat sunt: (1) de zece ani Sectorul 2 și Onțanu, ca primar, se bazează „pe sprijinul domnului Gabriel Oprea”; (2) ca prefect al „Bucureștiului”, ca ministru și ca om, domnul Oprea a fost întotdeauna alături de „noi”; (3) a asigurat „stabilitatea României” și a „propus taxarea marilor averi pentru a crește pensiile și ajutoarele sociale”; (4) ca ministru al apărării naționale s-a „implicat în salvarea miilor de familii grav afectate de viscol sau inundații”; (5) în cadrul USL, sprijină „Guvernul Ponta” pentru a majora toate pensiile și salariile. Motivele 3, 4 și 5 au fost citite chiar de domnul Oprea, restul fiind enunțate de domnul Onțanu, care și concluzionează că „avem nevoie de un senator puternic și activ, de un om cu experiență, care poate ajuta Sectorul 2”. După concluzii, își mai aduce aminte Onțanu că „domnul ministru Oprea a susținut concret reabilitarea termică a blocurilor și va aduce mai multe resurse pentru sectorul nostru”.

Nu pot să trec peste faptul că un edil al unuia dintre sectoarele Capitalei nu știe să decline numele orașului în care își are sectorul. Dacă ar fi mers la școală la vremea când trebuia, ar fi aflat că București se articulează Bucureștii, iar la genitiv se formulează al Bucureștilor, pentru simplul fapt că numele localității este la plural, numind familia București, ca în expresia i-am văzut pe Ionești ieșind la plimbare cu cățelul. Dacă era la singular, i-ar fi zis Bucurescu. Dar, nici atunci, nu ar fi putut domnul Onțanu de la Primărie să îi zică „prefect al Bucureștiului” domnului Oprea, ci al Bucurescului. Dar domnul Onțanu nu a mers la școală, că avea treabă, astfel că și-a luat doar diplomele, așa cum și-a luat și gradele de general, de la magazia de resort. Sau i-au fost trimise acasă, dacă și le-a comandat prin poștă.

Altfel, argumentele din videoclip sunt cel puțin inexacte.

Domnul Onțanu ar fi trebuit să spună, mai corect și mai complet, că domnul Oprea a fost prefect al Bucureștilor pus de Adrian Năstase, al cărui șef de mafie personală era pe vremea aceea, și că a fost ministru pus de domnul Băsescu, ce îl re-evaluase între timp.

Apoi, domnul Oprea ar fi trebuit să spună că a asigurat „stabilitatea României” în pofida voinței populare și împotriva celor defavorizați, cărora Guvernul Boc din Regimul Băsescu le-a luat din salarii, pensii și ajutoare, pentru ca să aibă de unde să fure și să delapideze, așa că, o eventuală taxare a marilor averi ar înseamna doar a lua înapoi din ce le-a dat bogaților guvernul din care făcea parte și domnul Oprea, iar creșterea pensiilor și ajutoarelor sociale ar fi, de fapt, revenirea acestor defavorizați la ce aveau înainte de a li se lua. Și exact aceiași situație este și cu sprijinirea Guvernului Ponta de a majora pensiile și salariile.

Tot domnia sa ar fi trebuit să amintească faptul că nu s-a implicat în salvarea miilor de familii grav afectate de viscol sau inundații așa, de capul lui de ministru, ci că a primit ordin de la Băsescu și Unguranu, domnia sa având doar meritul că nu i-a înjurat pe sinistrați atât de pe față cum au făcut-o ceilalți doi.

Atât de stupid și neatractiv este singurul videoclip de campanie electorală a domnului Oprea, susținătorul reabilitării blocurilor de sector, încât parcă face parte din campania ARD a domnului Băsescu. Numai acolo am mai văzut atâta lipsă de interes, de profesionalism și de respect pentru privitor sau ascultător.

Din campania Ardeilor, favoritul meu este un panou în doar două culori, în care domnii Blaga și Ungureanu au numele scris sub pozele lor, ca să știe lumea cine sunt, dacă nu îi recunoaște cineva după figură, și care arată pe cei „75% oameni noi pe care îi avem noi” sub forma unor fantomatice contururi de siluete, între cei doi nominalizați.

Este evident că ARD nu și-a propus să arunce banii pe propaganda vizuală de campanie electorală. Nu că nu i-ar avea, numai că nu merită cheltuiala. La fel ca în cazul domnului Oprea, altele trebuie că sunt sursele de voturi ale acestora. Numai că acestea nu sunt atât de transparente pe cât este de evidentă calitatea proastă a „materialelor de campanie”.

Întrebarea este dacă aceste surse sunt similare sau diferite?