Votul meu contează

Nu este nicio îndoială că votul meu contează, la aceste alegeri generale. El contează pentru cel pe care îl voi vota. Dacă votatul meu va fi cel ieșit câștigător pe colegiul uninominal cu peste jumătate din voturi, atunci votul meu s-ar putea să conteze și pentru perdanții de pe locul doi și trei, pentru că, în idioțenia lor, „părinții” sistemului electoral românesc s-au gândit că nu se poate să fie aleși doar unii, majoritarii, iar ceilalți să stea acasă. Aceștia vor ocupa locuri înființate special pentru ei în Parlament. 

Dacă votatul meu nu este majoritar, atunci votul meu s-ar putea să conteze și pentru alții din partidul lui, mai prost sau mai bine plasați. Din păcate, nu știu cine sunt aceștia, pentru că eu votez uninominal, pentru candidatul de pe buletinul din fața mea, în colegiul meu uninominal. 

Chiar dacă votatul meu nu este ales în Parlament, votul meu dat lui sau ei tot contează pentru acel el sau acea ea, că  îi arăt că există cel puțin un cetățean ce îi apreciază candidatura, dar și pentru cei pe care nu i-am votat, pentru că le spun astfel că eu am un vot, dar ei nu au meritat votul meu.

În toate aceste situații, votul meu contează pentru alții. Din păcate, când mă uit pe oferta electorală din colegiul meu uninominal, descopăr că votul meu nu are cum să conteze și pentru mine. Nici unul dintre candidați nu mă reprezintă sau nu mă convinge. Ba, mai mult, sunt unii care ar merita un vot negativ, dacă l-aș putea avea.

Așa că am de ales. 

Ori nu merg la vot și, atunci, am satisfacția că votul meu, care oricum nu contează pentru mine, nu va conta nici pentru ei, candidații , precum și nici pentru ei, „conducătorii” sau „șefii”, cum le place nemerincilor din fruntea țării să se autointituleze și care îi „pun” pe candidați pe buletinele de vot, ca să le fie lor bine.

Ori merg la vot, chiar dacă votul meu nu contează pentru mine, dar știu că va conta pentru ei, cei de mai sus, chiar dacă nu am niciun candidat care să mă reprezinte.