Guvernantul speculant

Eu pot accepta că un post de televiziune, ori chiar trustul de prestă care îl încorporează, ar putea fi dedicat exclusiv satisfacerii interesului public de informare și că nu ar practica, sub nicio formă, activități de propagandă, deși acel post și chiar și acel trust sunt în proprietatea particulară a unui domn sau a unei familii ce mai are în proprietate și un partid politic.

Se prea poate, însă, ca mie să nici nu îmi pese deloc dacă un post de televiziune este ori nu este un mediu de propagandă, atâta vreme cât producțiile sale mă satisfac și mă îndeamnă să mă uit la ele. Cum este foarte posibil ca mie să nu îmi pese câtuși de puțin de însăși existența unui anumit post de televizune și, în consecință, să nici nu mă intereseze dacă acel post este de informare publică ori de propagandă partinică.

Ce nu pot accepta, sub nicio formă, este ca un post de televiziune aparținând unui partid politic aflat la guvernare, ori unei persoane sau familii care este și proprietara unui partid, oricât de mic, dar aflat la guvernare, să îmi ceară mie bani pentru cineva aflat în nevoie, pe motivul că statul nu poate să satisfacă acea nevoie, din banul public.

Concret, de câte ori mă uit la postul de televiziune Antena 3, fie că mi-a alunecat degetul pe telecomandă, fie că am căutat intenționat canalul acesta, nu există să nu dau peste vreun așa-zis spot publicitar, din care aflu că cineva, de cele mai multe ori un copil ori un tânăr ce de-abia a pornit în viață, este în pericol de moarte, din cauza unei afecțiuni medicale, iar singura soluție de îndepărtare a acestui pericol este un tratament costisitor în străinătate, spotul finalizându-se cu îndemnul adresat mie, telespectatorului, să dau niște bani pentru strângerea sumei respective.

Știu că o asemenea acțiune este întotdeauna încununată de succes la Antena 3 și că angajații Antenei 3 au deja un prestigiu garantat că reușesc să strângă banii necesari salvării de vieți, fie direct, fie prin fundația ce poartă numele patronului trustului și televiziunii aferente. Mai știu cât de cumplită este situația să vezi cu ochii tăi cum se apropie moartea de cineva tânăr și să știi că ai putea să o alungi pe acea moarte cu niște bani pe care, însă, nu îi ai. Așa cum știu că niciun preț nu este prea mare pentru orice viață de om.

Cu toate acestea, nu pot să accept ca cineva de la guvernare, adică cineva ce este membru al Guvernului ori este parlamentar susținător al Guvernului, să îmi ceară mie vreun ban în plus față de imens de multele taxe și impozite pe care deja le plătesc eu statului al cărui guvern se arată prea sărac pentru a salva vieți de copii și tineri cu banul public strâns de la noi, cetățenii bun platnici.

Chiar dacă nu mă obligă la salvarea unei vieți, simplul fapt că Antena 3 mă pune în situația să refuz îndemnul, ori, și mai trist, în cea în care să constat că nu îmi pot permite să plătesc o asemenea contribuție volunară suplimentară de câte ori mi se cere, mă face să mă supăr rău de tot pe acel post de televiziune și pe patronul său.

Iar supărarea mea este cu atât mai mare cu cât știu că același Guvern din care face parte același partid aparținând aceluiași patron refuză să strângă sume imense de la peste 40 la sută din producătorii avuției naționale.

Tot concret, dacă mi se spune că o viață poate fi salvată în Germania ori Austria cu 50.000 de euro iar eu știu că Guvernul ar putea să strângă vreo 20 de miliarde de euro anual dar nu o face, eu pot să împart acele 20 miliarde la acele 50.000 și să constat că evaziunea fiscală și corupția instituționalizată patronate de Guvernul respectiv costă nu mai puțin de 400.000 de tratamente în străintătate anual, pentru tot atâția copii și tineri români loviți de năpasta unei îmbolnăviri fără leac românesc.

Cu alte cuvinte, în loc să guverneze bine și în folosul cetățenilor, inclusiv în ceea ce privește colectarea de taxe și impozite de la toți românii, guvernantul patron de televiziune se transformă într-un speculant al faptului că eu mi-am însușit valoarea numită solidaritate umană și compasiune pentru semenii mei aflați în necaz și încearcă să îmi mai scoată și alți bani din buzunar, numai să nu își deranjeze copiii proprii, nepoții, finii și alte rude de sânge ori prin alianță mafiotă cu asemenea probleme, cum sunt cele legate de finanțarea de la stat a sănătății copiilor și tinerilor din România.

Revenind la concesia pe care sunt gata să o fac unui post de televiziune de casă și de partid, trebuie să subliniez că, desigur, nu sunt atât de naiv încât să accept că acel post face informare publică și nu propagandă doar pentru că sunt asigurat, de pe ecranul televizorului, de către cine știe ce moderator ori directoraș. că așa stă treaba. Acceptarea ca adevărată a ipotezei de servire a interesului public și nu a interesului partinic va fi întotdeauna consecința procesului meu de evaluare a respectivului post de televiziune, ori a trustului său.

Desigur, dacă i-am prins cu propaganda, odată și încă odată, voi ajunge foarte repede să cred că aceste canale de informare sunt, de fapt, doar niște canale de manipulare, de influențare a mea și altor membri ai publicului, în interesul partidului asociat lor, ori chiar în interesul personal ori de familie. Asta, fără să „țin” cu domnul Băsescu Traian, președintele de zece ani al românilor, deși Antena 3, cea născută din cearta președintelui Băsescu cu patronul Voiculescu, are ideea asta stranie că cine nu este cu ei este cu Băsescu.