joi, 6 februarie 2014

Informatica la Pensii, care va să zică

După mai bine de zece ani de pensionar militar de stat, transformat în ultimii patru în pensionar de asistență socială, cu o pensie atât de nesimțită că nici nu știu când o primesc că o și dau, în mare parte, pe impozite, taxe și dări la stat, m-am adresat Casei de Pensii Sectorială din Ministerul Apărării Naționale cu o petiție.


Era într-o marți de dimineață. Deoarece sunt 12 ani de când în legea privind regimul soluționării petițiilor se prevede procedura adresării acestor petiții în format digital, prin mesageria electronică, n-am avut nicio reținere să semnez petiția mea și apoi să o transform în document portabil digital, cum am făcut și cu documentul de susținere a cererii mele, după care să le atașez la un mesaj e-mail și să le trimit pe adresa de corespondență electronică casadepensii@mapn.ro, propusă de recipient la pagina „contact” de pe site-ul tutelar.
Deși n-ar fi trebuit să insist, legea fiind de partea mea, am menționat totuși în mesaj rugămintea de a mi se confirma, pe aceeași cale, primirea mesajului și a documentelor anexate. După câteva ore, am constatat că degeaba am făcut eu rugămintea ce mi se părea redundantă la lege. Așa că am pus mâna pe telefon și am sunat la numărul indicat pe aceeași pagină „contact” că ar aparține Secției Relații cu Publicul a Casei de Pensii.
Demersul presupunea doi pași. În primul, am sunat un număr la care a răspuns o voce destul de feminină cu un „da” plictisit, fără nicio urmă de interogație ori de interes pentru ce ar urma să spună apelantul, „da” urmat de o pauză intenționată. Înțelegeți dumneavoastră, cel mai probabil era că aveam de-a face cu centralista telefonică din ditamai Ministerul Apărării Naționale, perfect instruită ca nu cumva să divulge secretul despre cui îi aparține numărul respectiv de telefon. Am rugat-o frumos să îmi dea legătura cu interiorul secției căutate, imediat după care, fără alte cuvinte, a început să sune un telefon în receptorul telefonului meu. Se întâmpla pasul al doilea al realizării legăturii.
La relații cu publicul mi-a răspuns o altă voce destul de feminină, cu un „da” foarte asemănător cu cel al centralistei. M-am interesat dacă am nimerit bine, chiar la Secția Relații cu Publicul a Casei de Pensii Sectorială din Ministerul Apărării Naționale? „Da!”, am fost încredințat eu că am nimerit.
Atunci i-am spus vocii feminine că, în urmă cu vreo patru ore, îi trimisesem un e-mail și nu primisem încă nicio confirmare că a ajuns e-mail-ul la ei. La care vocea mi-a explicat următoarele:
Mesajele electronice ajung la „cei de la Informatică”. De două ori pe săptămână, probabil miercurea și vinerea, dar nu era sigură vocea pe zilele astea, „Informatica” trimite mesajele primite „domnului director”, care le vede, pune rezoluții pe ele și le repartizează celor ce sunt puși să le rezolve, după care se înregistrează cu număr de intrare și abia apoi voi primi și eu un răspuns.
La care, eu i-am reamintit vocii că eu doresc doar o confirmare că mesajul meu electronic a ajuns în cutiuța poștală electronică aferentă casei de pensii și nu în altă parte. Vocea mi-a răspuns cu propunerea să îmi facă legătura la „Informatică”, să le cer direct lor confirmarea de primire.
Cum era doar marți, i-am zis vocii că, mai bine, să așteptăm până miercuri, când „Informatica” îi va înainta „domnului director” mapa de corespondență electronică. Atunci, „domnul director” va avea posibilitatea să vadă și rugămintea mea din mesaj să mi se confirme primirea corespondenței în format digital, conform legii în vigoare, și va putea pune o rezoluție nu numai pentru rezolvarea petiției atașate mesajului, ci și pentru „Informatică”, să îmi răspundă ea, „Informatica”, că au primit mesajul meu, cu anexele sale.
Miercuri a trecut. Aproape a trecut și vinerea și eu tot nu știu dacă e-mail-ul meu a ajuns ori nu a ajuns la „Informatică”. Ca să nu mai vorbesc de „domnul director”. Așa că, revin pe această cale tot electronică cu solicitarea adresată următorilor: directorului Casei de Pensii Sectorială din Ministerul Apărării Naționale, vocii feminine de la Secția Relații cu Publicul a Casei de Pensii Sectorială din Ministerul Apărării Naționale și „Informaticii”, indiferent ce vrea să însemne asta, să îmi confirme primirea e-mail-ului meu.
Ori este prea complicat?



 UPDATE: Vineri, la ora 15.02, am primit de la Casa de Pensii Sectorială M.Ap.N. un e-mail de confirmare a primirii celor două e-mailuri ale mele (cel din articol și cel cu articolul). Deci, se poate!

UPDATE 2: In data de 15 aprilie am primit un mesaj de la Casa de Pensii Sectorială prin care eram înștiințat că petiția mea a fost înregistrată dar și rezolvată, așa cum am cerut eu. Deci, încă odată, se poate!

4 comentarii:

  1. Da... Va dati seama ce furnici suntem in ochii "centralistei" de la casa de pensii. Ca sa nu mai vorbesc de "sictirita" de la PR. Asa ca, domnule Hari, ia stai matele linistit, nu mai trimite atatea mail-uri si nu mai fi curios ce se intampla cu ele, deranjand aceste personulitati din activitatea de scobire a unghiilor sau bautul cefelei! 'teles? casa de pensii lucrreaza pentru noi, nu-i deranjati somnul!
    Toata stima!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și, totuși, a funcționat discutarea în public a situației de acolo, în sensul că, la puțin timp de la publicare, mi-au răspuns la e-mail-uri, cu confirmarea solicitată. Nu cred însă că a avut vreo contribuție mențiunea făcută de mine în primul paragraf al articolului, în care arătam, cu candoare, că o bună parte din pensia mea se duce înapoi la stat, subînțelegând prin asta că din acea parte își primesc și doamnele și domnii de la Pensii salariile, foste solde.

      Ștergere
    2. Nu va mai amagiti singur; pe cei de la casa nu-i doare nici in ... nicaieri de prevederile legii. Iar faptul ca ati facut o aluzie referitoare la dimensiunea pensiei ar trebui sa stiti ca nici nu a fost observat. Este normal asta, deoarece vocea blonda de la centrala este probabil pupila cuiva, si la valoarea ei trebuie sa raspunda milogilor de pensionari.
      In alta ordine de idei sunteti norocos ca ati primit macar confirmarea. Luminatii, harnicii si eroii de la casa incalca legea care ii obliga sa raspunda intr-un termen dat, fara scrupule si fara vreo remuscare. Si ma intreb acum, daca le doresc sa aiba parte de acelasi tratament pe unde or umbla, zi de zi, sa dea numai de oameni ca ei, le doresc binele, sau raul ? Eu cred ca le doresc doar binele ...

      Ștergere
    3. Înțelg ce ziceți. Adică, binele și-l face omul cu mâna lui, nu-i așa?

      Ștergere