Resping cu fermitate

Vineri, 17 iulie 2015, președintele României, domnul Klaus Iohannis, a cerut președintelui Senatului României ca Parlamentul să reexamineze Legea privind Codul fiscal, document aflat până în acel moment în mapa sa prezidențială, pentru promulgare.

Foto: radu-tudor.ro

Concret, prin scrisoarea în care președintele României formulează această cerere, domnul Klaus Iohannis dorește ca, după reexaminare, Codul fiscal să nu mai promoveze „politici care generează fiscalități excesive, dar nici relaxări accentuate”. Și mai concret, ceea ce reproșază președintele României este că „Legea privind Codul fiscal consacră dispoziții care introduc un efect contrar actului normativ sus-menționat (adică Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare, ratificat prin Legea nr. 83/2012 – n.a.). Prin introducerea unui deficit bugetar semnificativ mai mare se ignoră angajamentele bugetare asumate de România la nivel european”.

În afara acestor cerințe concrete de reexaminare, scrisoarea prezidențială conține doar multe observații privind „consecințele” defavorabile pe care intrarea în vigoare a acestui nou Cod fiscal le-ar provoca economiei și oamenilor din România. Pe scurt, președintele scrie că acest cod fiscal nu trebuie aplicat. Deloc!

Nu cred că este cineva în Lumea asta, vorbitor de limba română, care să fi citit toate cele 439 de pagini ale Legii privind Codul fiscal. Nici măcar cei ce au scris-o. Cel mai probabil, fiecare a citit ce îl interesa din acest text, sau, în cazul redactorilor, fiecare a citit ce a scris el sau ea, plus ceva prin preajmă. Așa că nici eu nu am citit tot codul. Am căutat însă sintagma „deficit bugetar”, ca să văd cum este acesta „semnificativ mai mare”, dar nu am găstit-o deloc. De fapt, cuvântul „deficit” se regăsește o singură dată, ca traducere a cuvântului francez dette, care înseamnă, de fapt, datorie.

În ideea că noi, publicul, nu am înțeles mare lucru din textul scrisorii prezidențiale cu cererea de revizuire, consilierul prezidențial responsabil de gândirea economică a domnului Iohannis a comis o „declarație de presă”, pe aceeași temă. Numai că, din păcate, textul acestei declarații de presă este de aceeași factură cu scrisoarea amintită aici, de parcă ar fi fost amândouă scrise de aceeași persoană.

Ne aflăm astfel în situația să consatăm că președintele Iohannis nu este de acord cu noul Cod fiscal, așa cum a fost el aprobat de Parlamentul României, omul fiind îngrijorat de concescințele defavorabile pentru oameni și economie, pe care aplicarea acestui cod le-ar produce. Și, dacă nu e de acord, îl trimite înapoi, pentru reexaminare. Ca și când reexaminarea lui în Parlament i-ar risipi președintelui îngrijorările.

Acest gest i-a dat prilejul premierului Ponta Victor să comunice cu electoratul prin intermediul facebook și să emită ipoteza că demersul prezidențial de a cere reexaminarea legii este fie unul politicianist, prin care domnul Iohannis dorește să se situeze în opoziție cu partidul de guvernământ și acoliții lui din Parlament, fie unul de trădare națională, prin care domnul Iohannis ne arată că este subordonat intereselor străine, opuse celor românești.

În aceeași manieră ca și Președinția, spusele internaute ale premierului au fost explicate de ministrul de finanțe, care a ținut, și domnia sa, o declarație de presă, pe tema refuzului prezidențial de a promulga legea Codului fiscal. La fel ca și premierul său, acest ministru a ținut să spună că nu există motive legitime de emitere a unei cereri de reexaminare a Codului fiscal, care este foarte bun așa cum este. Și, în oglindă cu îngrijorările președintelui Iohannis că ne-ar merge rău, dacă aplicăm codul, domnul ministru ne-a asigurat că ne va merge rău, dacă nu îl aplicăm.

Cei doi, premierul și ministrul de resort, au subliniat și faptul că partidul de opoziție, care l-a promovat pe domnul Iohannis în funcția de președinte al României, a fost de acord cu acest cod fiscal, atunci când legea lui a fost votată în Parlament. În Senat, de la tribună, pe timpul dezbaterilor, opoziția a caraterizat proiectul ca fiind „fără viziune, nelegitim, mincinos și pervers”. În Camera Deputaților, aceeași opoziție a apreciat că avem și lucruri bune, și lucruri rele în Codul fiscal.

În ceea ce mă privește, ca cetățean român cu drepturi depline, resping cu fermitate acest mod de guvernare legislativă.

În plus, sunt revoltat de modul în care toți înalții demnitari români implicați în povestea asta înțeleg să comunice cu mine.

Din cele ce mi s-au spus, nu am niciun motiv să cred că președintele Iohannis a luat cu deplină bună credință decizia  să amâne aplicarea Codului fiscal prin tertipul cererii de reexaminare a legii ce îl promovează. Pentru că despre asta vorbim noi aici. Despre o amânare. Și nu despre o rezolvare corectă și definitivă a eventualei probleme că acest Cod fiscal ar produce efecte negative în economia și viața românilor.

Mai ales că, exceptând ipoteza că codul ar duce la încălcarea unei cerițe europene, cerință ce nu s-a dovedit niciodată că ne-ar fi favorabilă în vreun fel, nouă, cetățenilor români, nici domnul președinte, nici consilierul său nu ne-au spus care ar fi celelalte grave efecte ale aplicării codului.

Pe de cealaltă parte, nu mi s-a dat nicio garanție că același nou cod fiscal nu este altceva decât încă o altă făcătură fiscalo-legislativă, specifică corupției instituționalizate, care domnește nestingherit în România. Zic asta, în condițiile în care codul fiscal în funcțiune în momentul de față permite o evaziune fiscală nesancționabilă de cu mult peste o treime din totalul taxelor și impozitelor pe care actorii economici individuali sau corporatiști ar trebui să le dea statului. În plus, acest cod fiscal în funcțiune permite și multe alte măgării guvernamentale, cum sunt suprataxarea bun-platnicilor și iertarea rău-platnicilor, precum și taxarea exagerată a unor activități vitale, cum sunt hrănirea populației urbane, sănătatea și educația, singura activitate socială netaxabilă fiind cea a bisericilor.

Nici premierul, nici ministrul lui de finanțe nu mi-au spus nimic privind eventualele măsuri luate în noul cod fiscal de curmare a acestei stări de lucruri, total inacceptabile. Dar nici președintele României nu s-a referit deloc la așa ceva.

Ca să nu mai vorbesc de faptul că premierul nu se poate prevala de faptul că el „scrie pe facebook”, ca să-i aducă acuzații președintelui în funcție de o asemenea gravitate, cum sunt cele legate de gestul prezidențial de a trimite Codul fiscal înapoi Parlamentului, amintite de mine mai sus. Și legal, și moral, comunicarea pe internet are aceeași valoare ca orice comunicare venită din partea premierului, ca înalt demnitar și șef al Executivului. Adică, domnul ăsta este responsabil să mă protejeze pe mine, cetățeanul român, de un președinte ce este fie politicianist, fie trădător de țară, prin cu totul alte mijloace decât să mi-l pârască pe internet.

Dacă nu aplică acele mijloace constituționale și legale la care mă refer aici, înseamnă nu numai că domnul Ponta Victor dă o nouă dovadă de extremă iresponsabilitate, dar și că nu are dreptate. Adică, omul ăsta continuă să mintă la fel cum respiră.

Așa că sunt nevoit să protestez față de extrem de proasta guvernare pe care o exercită președintele României, domnul Klaus Iohannis, dar, mai ales premierul României, domnul Ponta Victor, proastă guvernare ce îmi creează probleme serioase în a-mi planifica existența în România, ca să nu mai vorbesc de lipsa totală de șanse că o voi duce vreodată mai bine în Țara mea.