Cine alege?

Îmi propusesem să nu scriu nimic despre alegerile generale din România. Pentru simplul motiv că nu aveam nimic de scris. Lucrurile fiind atât de evidente, încât orice scriere despre ele nu ar fi fost altceva decât o tautologie. Ar fi însă un lucru de spus despre alegerile din luna aceasta noiembrie 2016 din Bulgaria, Republica Moldova și Statele Unite ale Americii. Și, dacă vorbim despre ele, ajungem fără nicio piedică să ne fure gândul și la alegerile noastre, ce stau să vină.

Foto: rompost.com

Ce ar avea în comun alegerile din cele trei țări amintite aici, altceva decât faptul că, în fiecare dintre ele, au fost alegeri prezidențiale? Mai ales că asta ar fi și deosebirea dintre ele și România, unde vom avea alegeri parlamentare?

Alegerile prezidențiale din America, Bulgaria și Moldova au în comun acuzațiile publice aduse Federației Ruse că și-a exercitat influența asupra unora dintre candidații din fiecare țară și chiar asupra alegerilor în sine. Și ar mai fi în comun faptul că preferații declarați ai Moscovei au câștigat peste tot.

Așa că suntem aproape siguri că și în România se întâmplă același lucru, chiar dacă nu avem dovezi concrete, cum ar fi finanțări directe, coresponență sau fotografii de la întâlnirile de coordonare a activităților de influneță.

Avem însă prietenii declarate între politicieni români și cei preferați de Moscova în cele trei țări despre care am zis mai sus. Sau, dacă nu prietenii propriuzise, cel puțin afinități declarate. Mai avem poziționări politice identice sau similare privind temele internaționale sau de natură internațională, cum sunt NATO și Soros. Așa cum mai avem și niște aproape identități de comunicare publică. Cu toții, atât românii cât și moscofilii, abordează aceleași teme irelevante pentru bunăstarea și viitorul liniștit al nației, vituperând Occidentul pentru orice și negând cu tărie orice idee că Federația Rusă sub conducerea lui Putin ar constitui vreo amenințare la pacea regională sau mondială. Ca să nu mai vorbim despre admiratorii declarați ai domnului Putin însuși.

Fiind deja lucrurile aranjate, la noi nici măcar acuzațiile de influențare a alegerilor din partea Moscovei nu mai au vreun sens. Ce? A venit Moscova să facă legislația românească electorală așa cum este, de nu pot fi aleși decât cei din partidele mari? A pus domnul Putin pe cineva să falsifice listele cu alegători, cele umflate în continuare cu peste două milioane de fictivi, în condițiile în care s-a semnalat această anomalie de ani de zile? Le-a strâns Ambasada Federației Ruse semnăturile lipsă de sute de mii, în trei zile, celor care au vrut să umple golul iscat de așteptările electoratului pentru apariția unor non-politicieni de profesie? Nu! La toate aceste întrebări răspunsul este nu. Nu rușii sunt de vină că sistemul alegerilor generale din România este unul corupt până în măduva oaselor.

Mijloacele de comunicare în masă, cele tradiționale și cele noi, însă, poartă amprenta propagandei pro-moscovite și anti-occidentale, dusă simultan cu periferizarea temelor majore și cu exacerbarea celor populiste și naționaliste. Dacă are Rusia vreun cuvânt de spus în realizarea acestei propagande, ori propagandiștii noștri sunt onești voluntari și sinceri entuziaști parcă nici nu mai are importanță.

În aceste condiții, nu avem cum să ignorăm faptul că, în România, la fel cum s-a întâmplat și în America, în Bulgaria și în Republica Moldova, întâi vom ști cine va fi ales și abia apoi ne vom uita și cum a fost ales alesul. Adică, vom afla cine alege pentru noi abia după alegeri. Și, bineînțeles, nu va avea de ce să ne pese care va fi răspunsul.