În data de 6 ianuarie 2021, a avut loc în Washington D.C., capitala Statelor Unite ale Americii, un incident oarecum fără precedent, la acel nivel: un grup masiv de demonstranți a pătruns cu forța în clădirea principală a Capitolului, în timp ce se desfășura ședința comună a celor două case ale Congresului American, Senatul și Casa Reprezentanților.
Acești demonstranți erau fără îndoială participanți la o mare adunare populară, convocată inițial în zona Casei Albe, care mărșăluiseră de la locul adunării până în fața Capitolului, sediul principal al Congresului Statelor Unite.
Adunarea fusese convocată de un consorțiu de susțintăori ai președintelui în exercițiu Donald J. Trump, cu scopul transparent de a demonstra susținerea populară a demersurilor unor republicani (membri ai Partidului Republican, al lui Trump) de a contesta rezultatul alegerilor prezidențiale din unele state americane în care procesul electoral fusese viciat de proceduri aparent neconstituționale și de un comportament declarat ilegal din partea organizatorilor scrutinului electoral.
Președintele Trump însuși a încurajat convocarea sutelor de mii de participanți la adunarea respectivă, prin mesaje explicite, a participat la adunare, unde a ținut un discurs de peste o oră, care s-a încheiat cu îndemnul ca participanții să mărșăluiască din locul în care se aflau, de-a lungul Pennsylvania Avenue, până în fața United States Capitol. Astfel încât prezența lor acolo să fie un gest popular de sprijin pentru membrii Congresului care promiseseră că vor utiliza procedura parlamentară de contestare a voturilor pentru Președintele Statelor Unite, venite la Congres din partea statelor cu pretinse iregularități și chiar fraudări ale procesului electoral.
Incidentul a întrerupt lucrările Congresului, senatorii și reprezentanții fiind evacuați din sala de ședință și apoi din clădire. Poliția Capitolului și agenții Serviciului Secret (serviciul de protecție a persoanelor importante din fruntea puterilor executivă și legislativă americane) au fost incapabili să oprească intrarea demonstranților în clădire, așa că forțele lor au fost suplimentate cu forțe aparținând Capitalei Washington D.C. și ale Statului Virginia. Astfel încât, după câteva ore, clădirea luată cu asalt a fost redată ocupanților de drept, membrii Congresului American, adică. Ei au putut să își reia activitatea în siguranță și să completeze procesul legislativ de alegere a Președintelui Statelor Unite, în persoana fostului vice-președinte Joe Biden, contra-candidatul președintelui în exercițiu Donald Trump.
Acesta din urmă, pe timpul ocupării clădirii Congresului de grupul de demonstranți desprinși din marea masă a celor care participaseră la adunarea populară în favoarea sa, a transmis mesaje de reținere de la violență și de respectare a legii, a ordonat Gărzii Naționale a Statului Virginia să se deplaseze la Capitolul Statelor Unite, unde să ia măsuri militare de evacuare a demonstranților violenți și de restabilire a securității clădirii și personalului. La sfârșitul lucrărilor Congresului, reluate după incident, Trump a recunoscut rezultatul alegerii făcute de Senat și Casa Reprezentanților, în ședință comună și a declarat că voința legislativului va fi respectată și că va asigura o tranziție lină de la Administrația Trump la Administrația Biden.
Pe timpul desfășurării acestui curs al lucrurilor, din Capitala Statelor Unite, în cel mai firesc mod, atenția întregii Lumi a fost fixată pe scările de la intrare și pe holurile clădirii Capitolului Statelor Unite. Sportul planetar a fost, pentru câteva ore, să se prezică ce se va întâmpla în următorul moment sau chiar în următoarea oră.
Desigur, din informațiile transmise prin imagini luate de la nivelul ochiului celui care le producea a fost practic imposibil ca cineva să se poată pronunța cu claritate asupra amplitudinii și gravității situației create în interiorul Capitolului. Ce s-a aflat imediat după încheierea incidentului a fost că o singură persoană, o femeie veteran, participantă în cadrul Forțelor Aeriene ale Statelor Unite la războiul din Irak, a fost împușcată mortal de Poliția Capitolului, cazul fiind în prezent sub investigare internă. Poliția a confirmat că au mai murit alte trei persoane, din cauze medicale individuale. Fără să precizeze dacă acele trei persoane au fost în interiorul sau în afara clădirii ocupate de demonstranți. Cinci persoane, din cele 52 arestate inițial, au fost reținute pentru că aveau asupra lor arme de foc (4 pistoale și o armă mai mare) în regim ilegal. Într-o mașină parcată în dreptul sediilor delegațiilor celor două mari partide americane au fost descoperite două țevi-bombă și o „armă cu țeavă lungă”. Într-o ladă frigorifică portabilă au fost descoperite câteva sticle cu lichid incendiar, așa-zisele cocktail-uri Molotov. Altercațiile violente dintre demonstranții neînarmați și poliție au rezultat în mai multe persoane ce au avut nevoie de îngrijiri medicale, dintre care 14 polițiști.
Ce vreau să zic cu observația din paragraful anterior este că, pe durata desfășurării evenimentului, unii dintre comentatori, în cel mai explicabil mod, au cedat emoțiilor produse de imagini și mai ales de informarea prea sumară pentru a înțelege ceva și au mărturisit că sunt copleșiți de situație, dar că se așteaptă la ce este mai rău. În funcție de cultura și de nivelul de profesionalizare ale fiecărui dintre acești copleșiți de situație, ce este mai rău a putut fi cuprins într-o mulțime matematică de situații, de la război civil la „terorism de stat”.
Abia acum, după o introducere atât de lungă, în care am inclus și istoricul elementelor incidentului, am ajuns la subiectul propriu-zis al acestui text. Care este că analistul român de politică externă și de securitate internațională, care își spune mai nou „expert”, vine în fața publicului aborigen să își exprime umorile. Temerile și necăjirile proprii, legate de niște evenimente de peste Ocean, pe care nu le înțelege și nici nu îi trebuie să le înțeleagă, atâta vreme cât emoțiile legate de ele s-au produs deja în suflețelul său.
Nu am stat călare pe televiziuni, ca să văd ce zic umoralii noștri de toate zilele. Dar am fost și eu invitat la vreo două-trei emisiuni pe subiect și cu greu m-am abținut să renunț la a mai aștepta să îmi vină și mie rândul să spun ceva. Am stat însă cuminte la rând, ascultând tot felul de jeliri, invective și vituperări la adresa lui Trump, de la inși altfel profesioniști, în sensul că din asta își câștigă ei existența prin muncă.
Nu mică mi-a fost mirarea că, după încheierea cu totul a incidentului, adică nu numai după ce clădirea ocupată de demonstranți a fost repusă în funcție pentru membrii Congresului, ci și după ce Congresul a decis cine va fi Președintele cu numărul 46, decizie acceptată de contra-candidatul Donald Trump, umoralii noștri încă mai făceau „analize” despre cum a fost cu „terorismul de stat”, cu „lovitura de stat” și cu războiul civil, care a trecut ca un glonț pe lângă urechea lor ciulită la ce se mai întâmplă în America.
Unii dintre acești „analiști” rebotezați „experți” sunt dascăli universitari. Adică, fiecare dintre ei intră în amfiteatru sau în aulă și ține prelegeri tinerilor despre ce e aia analiză de politică externă (ce e aia analiză de securitate internațională nu cred că are vreunul tupeul să povestească de la catedră). După care, cei mai fără rețineri dintre ei intră și în clasa de seminar sau de lucrări și îi monitorizează pe studenți cum să facă și ei asemenea analize.
Fără excepție, toți cei pe care i-am auzit în ziua incidentului și în următoarele două sunt ageamii, dacă nu chiar impostori în materia analizei de relații internaționale sau de securitate. Sunt inculți fără îndoială și nu posedă nici măcar un minim de instrumente de analiză a situațiilor de criză internă și internațională, d-apoi a situațiilor de lovitură de stat, terorism de stat sau de război civil.
Ori, în această materie e ca la producția de cârnați. Dacă nu știi cum să ciopârțești componentele umpluturii, să le dozezi proporțional, să folosești aromele consacrate, dar nu ști nici să operezi o mașină de tocat și de umplut mațul cârnatului, degeaba iei un intestin gros, îl umpli cu vorbe fără noimă și cu umorile proprii (adică vorbești din burtă), și îl agiți apoi în ochii telespectatorului, zicând că îi vinzi ceva ce numai tu ți-ai dat seama că ar fi bun pentru el, ca și când bieții telespectatori nu ar mai fi văzut cârnați niciodată în viața lor, până atunci.
Nu am să vă fac aici nicio demontrație despre cum ar trebui făcută și vândută publicului o analiză de criză internă și/sau internațională. Nici nu am de gând să vă țin vreo lecție. Dar, pentru credibilitate, sunt nevoit să vă spun câteva lucruri simple.
Orice situație despre care auzim la televizor că poate fi definită ca fiind o criză incipientă, în desfărșuare sau în faza de tranziție spre conflict, poate fi analizată simplu prin măsurarea sau măcar aproximarea valorilor pe care le putem atribui câtorva componente ale situației: obiectivele declarate, planurile existente, resursele alocate, mecanismele activate, conducerea și controlul, și susținerea/cooperarea/sprijiniul din afară.
Dacă am face asta, atunci vom râde cu poftă de oricine vine și ne spune că un incident provocat de un grup de demonstranți, al căror singur obiectiv declarat a fost să atragă atenția asupra cauzei lor, cea de a semnala că au fost neregularități în procesul electoral din mai multe state americane, demonstranți fără niciun plan, fără resurse, fără mecanisme, fără comandă și control, nesusțiunți de nimeni, nici măcar de cel pentru care demonstrează ei, ar fi un incident catalogabil ca tentativă de „lovitură de stat”. Sau chiar mai grav decât atât.
Concret, până la incident, președintele Donald Trump făcuse tot ce i-a trecut lui prin minte, în interiorul legilor, pentru a încerca să recâștige alegerile pierdute în 3 noiembrie 2020, într-un mod într-adevăr discutabil. Inclusiv marea adunare populară din 6 ianuarie 2021 a făcut parte din această strădanie a sa.
Doar că desprinderea din masa mare a demonstranților a grupului numeros de inși care au luat cu asalt și cu mâinile goale clădirea Capitolului Statelor Unite, sediul puterii legislative federale, a anulat decisiv chiar și cele mai anemice șanse pe care le-ar fi avut senatorii și reprezentanții care îi promiseseră lui Trump că vor folosi procedurile legislative pentru a se face auziți și, în extremis, pentru a duce procesul de alegere a Președintelui Statelor Unite la nivelul celor două case ale Congresului, conform Constituției Statelor Unite.
Adică, în afara doamnei veteran care și-a pierdut viața în confruntarea cu Poliția Capitolului (despre ceilalți trei decedați nu știm nimic), cea mai mare pierdere a suferit-o președintele Trump însuși. Care s-a și recunoscut învins, de atlfel.
În mintea înfierbântată de umori a „expertului” român de relații internaționale, acest aspect evident nu a putut pătrunde. „Expertul” a rămas în continuare convins că Trump i-a trimis pe ocupanți să îi anuleze președintelui chiar și ultima șansă legală și constituțională, ca nu cumva să se fi transformat acea șansă în succes. Și ne spune „Expertul” și nouă această convingere a lui. Habar nu aveți dumneavoastră câți îl iau în seamă! Iar eu mă gândesc cu jale la bieții săi studenți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu