Efectul de credibilitate al luptei electorale în America

 După o întrerupere de câteva ore, cauzată de pătrunderea violentă a unui grup de demonstranți în clădire, Congresul Statelor Unite, reunit în ședință comună a celor două case ale sale, Senatul și Casa Reprezentanților, a validat voturile exprimate de Colegiul Electoral, conform Constituției. 

Astfel, domnul Joseph Biden, cunoscut mai bine ca Joe Biden, fostul vice-președinte în Administrația Obama, este oficializat de Congres ca viitorul președinte american, cu numărul 46. 

După care vor urma două săptămâni de tranziție în Administrația Americană, adică în cadrul puterii executive, la capătul cărora, miercuri, 20 ianuarie 2021, la ora 12.00, onorabilul Chief Justice John Roberts, primul dintre membrii Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite, va primi jurământul de instalare în funcție a alesului Joe Biden. 

Doar că, din 21 ianuarie încolo, Statele Unite vor avea un guvern/o administrație cu o credibilitate scăzută, atât intern cât și internațional. 

Cât de scăzută va fi această credibilitate depinde de trei factori: unul politic, unul justițiar și unul mediatic. 

Politic vorbind, așa-zisul establishment, adică elita politică din Statele Unite, a sacrificat credibilitatea sa democratică pe altarul luptei anti-Trump. A fost singura modalitate prin care Donald J. Trump să fie împiedicat să rămână la Casa Albă încă un mandat de Președinte al Americii. Sacrificare a pretenției de democrație, care s-a produs prin tot felul de aranjamente între politicieni, prin contorsionarea sau chiar prin încălcarea Constituției, în ceea ce privește alegerea Președintelui în fiecare dintre cele 50 de state unite, dar și printr-o operație fără precedent de separare a publicului suveran de sursele de informare politică, clasice, tradiționale și noi, deopotrivă. 

Și până la Trump se știa că accesul la puterea politică în Statele Unite nu este unul direct, de la electorat la ales, ci este unul intermediat prin oameni și grupuri de influență, prin strângeri de fonduri și donații făcute ca investiții în politicieni, prin aranjamente de culise și chiar prin manipularea opiniei publice. Doar că, până la Trump, aceste aspecte erau tacit acceptate de toată lumea și nu presupuneau intervenția asupra legii, ca să nu mai vorbim despre încălcarea ei nesancționată. Argumentul favorabil menținerii acestei stiuații fiind că, în final, voința electoratului este oricum satisfăcută, iar aleșii rezultați din aranjamentele de culise politice servesc oricum interesul național, de pe urma căruia tot americanul va prospera.

La alegerile din 2016, Trump a ridiculizat aceste aranjamente ale establishment-ului american, câștigând inițial nominalizarea din partea unui Partid Republican ostil și apoi funția de Președinte al Statelor Unite ale Americii, făcând exact pe dos de cum ar fi făcut orice politician: fără aranjamente între politicieni, fără apelul la marii donatori, față de care să fi rămas apoi dator sau rescunoscător, fără manipularea opiniei publice în stil politicianist, fără să se pună bine cu marile trusturi de presă americane, cele care pretindeau până la Trump că ei îl fac pe un politician președinte. 

Ca urmare, la alegerile din 2020, elita politică americană s-a mobilizat exemplar și a încercat să îi arate lui Donald Trump, președintele în exercițiu, că nu acceptă să fie ridiculizată din nou și că, de data asta, fără aranjamente de culise, fără marii donatori și fără media care să spună publicului cum să voteze, Trump nu va fi reales.

Până aici, nicio sacrificare a democrației pe altarul politicii americane. Doar că, așa cum s-a văzut în data de 3 noiembrie 2020, când au avut loc alegerile pentru Președintele Statelor Unite, neconvenționalul Trump a contabilizat cu peste 10 milioane de voturi mai multe decât la alegerile din 2016 (președintele Obama fusese reales în 2012 cu mai bine de 3 milioane de voturi mai puțin decât la primul său mandat), a ieșit primul în statele care tradițional dădeau indicații despre cine va fi președintele, a captat voturile unor categorii profesionale și etnice care nu votaseră candidați republicani, toate astea făcând o campanie electorală cu fonduri mult mai modeste decât opoziția și având o presă clasică și nouă complet ostilă și majoritar inamică. 

Situația asta i-a obligat pe elitiștii politici americani la sacrificiu. Așa că au apleat la proceduri care celor din statele cu democrație aparentă le sunt foarte familiare. Nu peste tot au apelat la așa ceva, ci doar în vreo opt din cele 50 de state unite, acolo unde Trump avusese cu patru ani mai devreme un succes neașteptat, bazat pe surprindere și pe apelul neintermediat la alegători. În aceste state au schimbat procedurile electorale fără apelul la Legislativ (cum cere imperativ Constituția federală), au încurajat iregularități sau chiar posibile fraude electorale și au desfășurat o campanie mediatică extraordinară, de ascundere ori măcar de ignorare a oricăror situații, cazuri sau fapte concrete de încălcare a legii sau a regulii electorale, inclusiv prin aducerea la numărătoare a unor buletine de vot cu mari probleme de certificare, într-un număr suficient de mare încât să asigure victoria locală a candidatului anti-Trump și surclasându-l astfel la totalul voturilor electorilor, la nivel național.

Un asemenea sacrificiu politic nu ar fi avut succes dacă nu ar fi fost susținut de o sacrificare a democrației și pe altarul Justiției. Practic, justiția americană, la nivel de stat și la nivel federal, a făcut tot posibilul ca să nu intervină în aranjamentele politice electorale, nici măcar în situațiile în care au fost reclamate încălcări ale legii. 

Acesta este un tip de sacrificiu care va fi contabilizat ulterior instalării noului președinte la Casa Albă. Tot ce au făcut până acum curțile de justiție statale și cea federală a fost să nu accepte judecarea vreunei cauze. Astfel încât termenele până la care eventualele verdicte ar fi putut modifica rezultatul alegerilor să treacă fără nicio intervenție a curților. Dar va veni apoi vremea ca fiecare dintre aceste curți și mai ales Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite să accepte cauzele, să se uite pe probe și dovezi, și să asculte argumentele celor care reclamă nereguli și încălcări ale legii. Și indiferent de ceea ce vor decide, în final, lumea va putea afla dacă într-adevăr au existat motive de contestare a rezultatului alegerilor prezidențiale sau nu. Și va judeca ea, lumea, în ce măsură refuzul Justiției americane de a interveni în procesul electoral contestat a contribuit la scăderea credibilității democrației americane, în interior și în Lume.

Cel mai mare sacrificiu al democrației, cu efecte severe încă de acum, este comunicarea în masă din America. Adică ceea ce până de curând i se spunea presa. Și care a devenit, pe timpul Administrației Trump și mai ales în campania electorală din 2020 - 2021, propaganda. 

Agenții de presă, televiziuni și ziare altă dată renumite și admirate pentru integritate, pentru serviciul de informare în slujba cetățeanului, pentru profesionalismul jurnaliștilor care le populează au devenit simple agenturi de propagandă anti-Trump. Inși și inse care constituiseră modele profesionale și morale pentru americani dar și pentru întreaga Lume și-au sacrificat credibilitatea și onestitatea profesională prin renunțarea la informare și prin încercările propagandistice de a influența opinia publică împotriva lui Trump, cu etichete și fără argumente. Corolarul acestei decredibilizări a fost refuzul de a investiga cel puțin o reclamație de iregularitate electorală. A fost de-a dreptul jenant să vezi cum oameni considerați serioși, care încasează milioane  de la trusturile de presă unde lucrează, făceau ca idiotul satului la vederea girafei (așa ceva nu există!), atunci când venea vorba despre orice fapt concret, legat de iregularități în alegerea Președintelui Statelor Unite. Situație identică și la nivelul rețelelor de socializare în mediul virtual. 

Cum spuneam, încă nu ne putem pronunța cât de scăzută va fi în continuare credibilitatea democrației americane. În sensul că poate scădea în continuare.