Publicarea unui anunț de intenție al Jandarmeriei Române pentru achiziționarea de echipamente pentru reprimarea revoltelor a trezit unele comentarii mediatice, în urma preluării sale de către agenția de știri Mediafax. În zilele în care demonstrațiile de stradă din Tunisia au dus la căderea președintelui, iar cele din Egipt țin capul de afiș al știrilor internaționale, precum și în zilele în care armata de rezervă a României a ieșit în stadă acuzând direct și public pe comandantul forțelor armate și președintele României de cele mai severe greșeli și infracțiuni, știrea Mediafax a dus imediat cu gândul la formula devenită clasică „români, vi se pregătește ceva!”
Este adevărat că „surse” din ministerul de profil au afirmat că „nu se poate face o legătură între aceste achiziţii şi recentele revolte care au izbucnit în lumea arabă, dar nici cu potenţiale mişcări de stradă care ar putea avea loc în România în această primăvară”.
Pe mine unul știrea m-a dus cu gândul la o prevedere legislativă de excepție, care, în contextul actual ar putea deveni o știre și mai serioasă decât achiziția de lansatoare de gaze lacrimogene. Potrivit legii, în situația existenței unor pericole grave actuale sau iminente privind funcționarea democrației constituționale, se iau măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică prin instituirea stării de urgență. Până aici, nimic spectaculos. Vorba comentatorilor noștri publici, așa este în toate statele civilizate din Europa și din lume. Tot în toate statele, forțele care participă la aplicarea acestor măsuri excepționale sunt conduse de comandați abilitați prin lege să emită ordonanțe și ordine. În cazul României, acești comandanți sunt abilitați să emită ordonanțe militare și ordine.
Ce singularizează România este faptul că, în situația stării de urgență instituită pe tot teritoriul țării, ordonanțele militare sunt emise de „ministrul administrației și internelor sau de înlocuitorul legal al acestuia”. Adică, un civil poate da ordine ca orice comandant militar, pe tot teritoriul țării, obligatorii pentru toți, deși el este doar un politician nici măcar ales, ci numit pe criterii numai de președinte știute.
Adică un civil care nu a fost pus în funcție pe nici un criteriu moral, pshiologic, de pregătire profesională, de școlarizare sau inteligență și de experiență specifice comandanților militari poate, conform legii românești, să dispună confiscarea armelor și munițiilor deținute legal de populație, să limiteze sau să interzică circulația vehiculelor sau persoanelor, să efectueze controale asupra unor persoane și locuri, să facă razii, să fie singurul care poate aproba adunări publice, marșuri sau demonstrații, să evacueze persoanele din zonele în care acestea nu au ce căuta, să instituie cenzura („să protejeze” informațiile cu caracter militar ce vor fi publicate prin mass media!), să dispună închiderea unor locuri și localuri publice, să suspende temporar apariția sau distribuția unor publicații sau a unor emisiuni de radio și televiziune, să asigure paza militară a unor obiective publice, precum și să raționalizeze distribuția alimentelor.
Toate astea sunt în temeiul legii. Iar unde este lege nu-i tocmeală, nu-i așa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu