Pentru cei neinteresați până acum de termenul sau noțiunea de stat prăbușit, amintim aici că el nu este încă împământenit în teoria și practica relațiilor internaționale, dar este folosit în discursurile politice cu înțelesuri diferite, în funcție de ceea ce a vrut să spună cuvântătorul, fără ca să spună în clar acel lucru. The Economist dă exemplul președintelui rus Medvedev, care, atunci când a declarat că Kirghistanul este în pericol să se prăbușească ca stat, nu făcea un diagnostic al stării de fapt de acolo, ci avertiza că Rusia se simte responsabilă să intervină protector, pentru ca un asemenea eveniment să nu aibă loc.
Cu toate acestea, există un loc pe Glob unde noțiunea de stat prăbușit a fost fromalizată. Acesta este organizația non-guvernamentală The Fund for Peace. Aceasta a identificat trei categorii de indicatori, respectiv social, economic și politic, precum și 12 factori pe care îi folosește pentru a identifica statutul oricărui stat. Împreună cu magazinul Foreign Policy, Fondul pentru Pace publică anual indexul statelor prăbușite. În acel index, 177 de state sunt analizate prin cei 12 factori, folosind informații publice, iar rezultatele sunt catalogate în patru categorii, în funcție de scorul atins de fiecare stat, respectiv alarmante (alert, în engleză și conținând 37 de state cu scor mai mare de 90), atenție (warning, în engleză și conținând 92 de state cu scor mai mare de 60 dar mai mic de 90), moderate (conținând 34 de state cu scor mai mare de 30 dar mai mic de 60) și sustenabile (conținând cele 13 state care au mai rămas, cu scoruri mai mici de 30).
În anul 2010, România se afla pe locul 128, cu scorul de 60,2, deci în categoria atenție, urcând un loc spre negativ față de 2009, deși scorul a fost mai bun decât în anul precedent cu 1,1 puncte. Asta față de Mongolia, care a coborât pe aceiași scară două locuri, fiind mai bine clasată acum decât România.
La categoria dezvoltării economice inegale, România are un scor mai bun decât celelalte state din categoria atenție, cu excepția Maldivelor, care este mult mai bine situată. În schimb, la categoria declinului economic, scorul României o situează în urma multor state din aceiași categorie, între care Trinidad-Tobago, Angola, Tunisia, Algeria, Bulgaria, Libia și Antigua. Trebuie să menționăm aici că această clasificare nu s-a făcut pe baza unor indicatori economici ca atare, ci pe simptome de prăbușire a statului, respectiv de proastă guvernare publică în domeniul economic, cum sunt: un fenomen de declin economic progresiv la nivelul societății ca întreg; privațiuni sociale impuse de programele de austeritate economică; creșterea economiei subterane, a comerțului cu droguri, a contrabandei și a expatrierii capitalului; creșterea nivelului de corupție, a tranzacțiilor ilicite la nivelul general al populației. Sunt convins că, cel puțin o parte dintre acese simptome vă sunt cunoscute dacă viețuiți în România lui Boc, Udrea și Băsescu.
Dintre toți indicatorii, România are cel mai mare scor, deci cel mai rău, la factorul intitulat „Criminalizarea și/sau deligitimizarea statului”. Cu scorul 6,0 din 10,0, România stă mai prost la acest indicator decât Mali, India, Jordania, Republica Dominicană, Senegal, Namibia, Malaysia, Botswana, Cipru, Africa de Sud, Ghana, Trinidad-Tobago și Antigua, care sunt clasate cu scoruri generale mai rău decât România, dar pe baza altor indicatori. Dintre statele mai bine clasate la general decât România, doar Bahrein, Quatar, Emiratele Arabe Unite și Omanul au scoruri egale sau mai mari, deci mai proaste decât România, la criteriul „Criminalizarea și/sau delegitimizarea statului”.
Printre simptomele urmărite la stabilirea scorului pentru acest criteriu sunt: corupție masivă și endemică sau creșterea profiturilor nejustificate ale elitei conducătoare; rezistența elitelor conducătoare la transparență, la control și la reprezentare politică; pierderea pe scară largă a încrederii populației în instituțiile statului, creșterea fenomenului de crimă organizată asociată cu elita conducătoare. Adică exact ceea ce vedem în fiecare zi în România. Singura mirare pe care o provoacă această listă de caracteristici ale factorului respectiv este cum de România are numai scorul de 6,0 și nu mult mai mare. Ce ar mai fi trebuit să facă în plus Băsescu asociat cu Bercea Mondial, elita conducătoare de la Cluj și cea de la Arad pe linia rezistenței la control și la dare de seamă pentru averile acumulate, a disprețului față de legi, sau a șantajului parlamentar ca substitut al reprezentării politice a cetățenilor? Sau cât de jos ar trebui să coboare încrederea poporului în instituțiile statului conduse de Băsescu, Boc, Anastase sau Kövesi?
România mai depășește scorul 5,0 de mijloc și la factorii: creșterea presiunilor demografice, moștenirea de rivalități între grupuri și paranoia de grup, apariția și creșterea unor fracțiuni în cadrul elitelor, precum și intervenția altor state sau a altor actori politici internaționali.
Revenind la interpretarea concepului de stat prăbușit, putem spune că orice cetățean român este perfect îndreptățit să utilizeze acest concept oridecâteori se referă la România și îi pasă că aceasta se află în categoria de avertizare stabilită de comunitatea internațională și că ar putea ajunge și mai rău.
În România suntem martorii unei combinații malefice. Președintele României controlează Parlamentul prin menținerea unei majorități artificiale și interzicerea oricărei activități parlamentare în ceea ce privește dezbaterea și aprobarea legilor, precum și în exercitarea controlului parlamentar. În același timp, președintele controlează și Guvernul, căruia îi impune politici sociale și economice ce nu au făcut niciodată obiectul programului de guvernare pe baza căruia acest guvern a fost instituit, care nu au fost dezbătute în Parlament și nu au nici o acoperire democratică. Și tot același președinte controlează și instituțiile de forță, în special procuratura, precum și serviciile de informații, fără nici un control din partea Parlamentului sau al cetățenilor, cu o bănuială foarte serioasă că acestea sunt instruite să efectueze misiuni de poliție politică.
Nu greșim dacă afirmăm, în acest context, că România se află în situația de negare a domniei legii ca principiu de guvernare, de colaps iminent al tuturor instituțiilor esențiale, de bulversare adâncă a sistemului de justiție, de exacerbare a poliției politice și de terfelire a demnității cetateanului. Singurele principii de guvernare care mai functionează sunt santajul, mita politica și protecția de tip mafiot. Ori, toate aceste caracteristici sunt tipice statelor prăbușite sau în curs de prăbușire.
Publicat si preluat de la http://poporul.ro/statul-prabu%C8%99it/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu