luni, 30 ianuarie 2012

Nedreptatea românească


Adrian Năstase, fost președinte de partid parlamentar majoritar, fost prim-ministru, personalitate marcantă dar și controversată a întregii epoci post-decembriste a fost condamnat la doi ani închisoare, cu executarea pedepsei, de o instanță formată din trei judecători, cu o majoritate de doi la unu.


Citind numai această știre, de una singură, fără să avem cunoștință de nimic altceva despre cauza penală, ori despre România, ba chiar fără să fi trăit în lumea asta până la citirea știrii și tot ne este suficient pentru a concluziona că, la noi, domnește nedreptatea.

De ce? Simplu.

Nu este drept ca vinovăția unui om să fie stabilită prin procentaj, prin balotaj, prin majoritate de voturi. Dar, așa este legea românească! Mai mult ca sigur, la noi, de aceea completele de judecată sunt numai cu număr impar de membri, ca să se poată stabili o majoritate de opinie.

Ceea ce este o ticăloșie deliberată. Ce este aia, vinovat în proporție de 66 la sută?!?

Omul ori este vinovat, ori nu este vinovat!

Mai departe, constatăm că „instanța” a decis ca cei doi ani de condamnare să fie petrecuți în închisoare.

Într-o lume dreaptă, pedeapsa cu închisoarea este dată celor care au dovedit că nu pot fi altfel îndreptați și pentru a-i separa de restul lumii, pe o perioadă suficient de lungă pentru ca ei să fie convinși de greșeala făcută, iar restul lumii să se vindece de pe urma stricăciunii săvârșite de condamnat.

 În România, pedeapsa închisorii cu executare rămâne la bunul plac al majorității completului de judecată. De ce se aplică ea? Pentru că așa vrem noi, răspund aceștia!

În cazul lui Adrian Năstase, indiferent de acuzații și de faptul că ar fi sau nu vinovat de ele, închiderea sa după gratii pentru o perioadă scurtă de timp nu este deloc un act de dreptate. Adică, nu se adresează celor două condiții amintite mai sus.

Adrian Năstase, personalitate puternică, deși controversată, nu poate fi „re-educat” prin pușcărie, oricât le-ar place unora să îl vadă după gratii, pe motive întemeiate sau nu. Din păcate, istoria României abundă de exemple de asemenea personalități care au stat cu mult mai mulți ani în pușcării mult mai mizere decât cele de astăzi și tot nu au fost „re-educate”.

Iar separarea dintre condamnat și societate pe o perioadă atât de scurtă nici nu se justifică, din punct de vedere al dreptății. Ce este aia doi ani? Adică, în fapt, cam 12 luni? Ce răni se închid în acest timp?

Deci, în România domnește nedreptatea!

Și am ajuns la această concluzie fără să enunțăm conținutul „cauzei penale”, fără să ne întrebăm dacă, într-adevăr, Adrian Năstaste este sau nu vinovat, fără să ne uităm la elementele de poliție politică ce-ar fi putut influența acest caz și fără să discutăm foarte posibila intruziune a politicului în actul de justiție.

Ironia face ca subiectul știrii, domnul Adrian Năstaste, să fie un intim al sistemului de justiție românesc, așa cum este el astăzi, când i-a făcut această nedreptate.

Domnia sa predă dreptul acesta nedrept românesc și conduce programe de doctorat în drept, deci știe exact și în detaliu despre ce vorbim aici.

Iar, pentru mulți ani, domnia sa a fost unul dintre primii trei sau patru oameni în stat și unul dintre cei doi capi ai legislativului românesc.

Din aceste poziții, domnul Năstase ar fi putut să sprijine o reformă reală a justiției, care să facă dreptate în loc de nedreptate, dacă nu chiar să inițieze și să conducă o asemenea reformă.

Dar nu a făcut acest lucru.

Ne rămâne nouă, celor cărora ne mai pasă de România și poporul său, să vedem cum și ce putem face pentru ca, la un moment dat, să domnească dreptatea și în Țara noastră.

13 comentarii:

  1. Daţi-ne drumul din puşcărie,
    Daţi-ne posturi,
    Cu bune rosturi,
    Daţi-ne voie la tâlhărie,
    C-a sta în lanţuri
    Când alţii danţuri
    Trag fără frică sus, la putere,
    Şi când ei fură
    Fără măsură,
    E anarhie!... însă... tăcere:
    Ei au putere!...

    (Ion Luca Caragiale - Jalba hoţilor din puşcărie)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Excelentă intervenție, Iliuță! Am preluat deja poezia asta de pe pagina ta pe Facebook, că mă mândresc și eu pe acolo cu ce citesc pe blogul tău. Să ai o zi bună!

      Ștergere
  2. Erată: "Jalba hoţilor din închisori"
    Să ai o zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut, Hari! "Ne rămâne nouă, celor cărora ne mai pasă de România și poporul său, să vedem cum și ce putem face pentru ca, la un moment dat, să domnească dreptatea și în Țara noastră".
    Excelent spus, însă,eu nu văd calea care ar trebui urmată. Să "intru" în politică? E cam târziu acum. Aştept sugestii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Soluții ar fi...

      Pentru a fi acceptate de public și, mai ales sprijinite de opinia generală, ar trebui totuși o clarificare „ideologică”. Adică, nu putem vorbi de soluții „politice” pentru probleme administrative sau judecătorești, cum nu putem vorbi de dreptate fără garanții de probitate morală din partea celor implicați în actul de justiție.

      Deci, primul pas ar trebui să fie identificarea corectă a problemei.

      În justiție, problema este politică doar datorită influențelor școlii de drept comunist. Această școală, singura existentă și acum în România, pune pe același picior de egalitate dreptatea în litera și spiritul legii cu „justiția” idelogică sau morala de partid, adică cu „justiția” politică. De aceea vedem „soluții” judecătorești la probleme de luptă politică.

      De aceea vedem arestul preventiv ca o formă de dreptate (bine i-a făcut, să stea la mititica până se învață minte!). Și, tot de aceea, judecătorii sunt responsabili „numai în fața propriei conștiințe”, adică în fața celor care îi pun acolo și le spun ce decizii să ia.

      Dacă asta este problema, atunci soluția este evidentă: depolitizara justiției, inclusiv schimbarea școlii de drept românească, incapabilă să producă justițiari adevărați.

      Practic, cum se poate face asta?

      În noul Parlament, înființarea unei comisi de reformă a justiției, fără nici un parlamentar care să aibă tangență cu domeniul sau vreun interes în domeniul justiției. Această comisie specială să instituie un control parlamentar (singurul legitim într-un regim democratic) asupra puterii judecătorești, privind oamenii care sunt în sistem (cine sunt ei, ce fac acolo, ce știu teoretic și cum aplică legea) precum și organismele de conducere și control intern ale sistemului de justiție (ce este cu ele, pe cine servesc, ce fac, ce nu au făcut și de ce).

      Numai că nu politicienii trebuie să facă direct acest control la sânge, ci ei doar să guverneze asupra lui, controlul putând fi făcut de tehnocrați, specialiști în teoria și arta organizațiilor. De preferat să fie echipe mixte de români și străini.

      Om cu om și judecătorie cu judecătorie, ar trebui ca, într-un interval de câteva luni, să fie clar cine poate rămâne și cine pleacă. Important este să nu se aplice „principii” generale (de tipul, să plece toți cei care nu au nu-știu-ce curs sau nu-știu-ce vechime), ci să se analizeze caz cu caz, să se vadă câtă dreptate reală poate să facă fiecare!

      Tot un colectiv de cercetare apolitic ar trebui să analizeze, la literă, codurile penale și civile intrate în vigoare sau care urmează să intre în vigoare și să repare toate crăpăturile prin care politicul și corupția pot ajunge la judecători și să le șoptească cum să decidă într-un caz sau altul. Inclusiv, vor trebui găsite soluții pentru ca să nu se mai poată aduce argumente de tipul încărcării excesive cu dosare a bieților judecători sau lipsei de resurse pentru a face dreptate.

      O altă comisie ar trebui să se ocupe de procuratură. Acet domeniu este, actualmente, aproape exclusiv o formă de politie politică.

      Va trebui schimbat din temelie.

      Principiul este simplu. Așa cum persoana fizică își alege avocatul, la fel și publicul, în nume colectiv, trebuie să își aleagă avocatul public, adică procurorul. Iar soluția clară este alegerea directă și nu numirea procurorilor de politicieni, chiar dacă unii dintre ei sunt aleși.

      Putem merge și la detalii mai adânci, dar mă opresc aici.

      Condiția de bază este ca noul Parlament să fie garnisit cu oameni loiali publicului care i-a trimis acolo și hotărâți să facă o adevărată curățenie instituțională în Țară.

      Ștergere
    2. Din păcate, Hari, ceea ce propui tu aici (corect logic şi necesar) nu se poate pune în practică, decât tot de către o "instanţă" politică. De aceea, primul pas ar veni de la noi către cei pe care îi alegem. Să le cerem, înainte de a le da votul, garanţii privind implementarea acestor măsuri, printr-un fel de "contract" social, pentru a cărei eventuală nerespectare, să primească sancţiuni severe.

      Ștergere
    3. Perfect adevărat, Victor!
      De aceea eu militez pentru alegerea unor REPREZENTANȚI ai noștri și nu niște politiceni, membri de partid.
      Asta, deși sistemul de vot românesc descurajază alegerea unor reprezentanți ai publicului și, bineînțeles, încurajază partidismul parlamentar, care s-a dovedit atât de păgubos, indiferent de partid, tocmai pentru că pune partidul înaintea oamenilor.

      Ștergere
  4. Pentru o justitie independenta si impartiala!
    theodora0303

    RăspundețiȘtergere
  5. Intr-o tara in care domnul Canacheu intra in parlamentul Romaniei cu studii de liceu si intra in comisia de aparare, domnul Funeriu isi ia bacalaureatul la treizeci si de ani si ajunge ministrul invatamantului, IGAS-TEMPLAR ajunge ministru de interne iar Visan pedagogul violator ajunge in comisia de externe , ce mai doriti , ca nu inteleg ? Ce reforma, a cui ? Cine sa instarureze deptatea ? Opozitia care ieri spunea ca isi da demisia si azi spune ca a schimbat tactica ? Nastase, cel care a pus bazele acestui sistem judiciar ? Ponta , cel care isi mazileste oponentii din cadrul partidului chiar daca asta inseamna ca partidul pierde sefia senatului ?
    Si in doua temniti large ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate una ajunge, Marin. La temniță mă gândesc...

      Ștergere
    2. Pai draga Hari, una nu ajunge... ca nu ar incapea toti, nici intr-un picior.

      Ștergere
  6. Hari, salutari de la Nerro!

    http://www.youtube.com/watch?v=9b2GamcoGrI&feature=share

    RăspundețiȘtergere