Nu sunt încă nici măcar două
săptămâni de când noul Guvern Ponta și-a început mandatul. Aproape că nici nu
se poate vorbi de guvernare de-adevăratelea din partea acestuia, deși primul
ministru și echipa sa sunt foarte activi în diferitele direcții de acțiune. Trecuți
în „opoziție”, foștii guvernanți de până mai ieri jubilează acum la cea mai
mică inexactitate guvernamentală și îi arată cu degetul pe noii guvernanți,
deși nu este clar dacă aceștia chiar sunt la „putere”.
Dar și cetățenii simplii sunt nerăbdători să vadă realizări cât mai
evidente ale noii guvernări și par destul de frustrați că aceste realizări nu
se văd încă. Mai ales cei care sunt, de o bună bucată de vreme, împotriva
domnului Băsescu Traian și a modului ticălos în care acesta își îndeplinește
„mandatul” par a fi nesiguri dacă, într-adevăr, au de-a face cu o nouă
guvernare, sau doar cu niște nume ceva mai noi ale aceleiași guvernări păguboase,
de care are parte România în ultimii opt ani.
Am mai scris că orice nou guvern, indiferent dacă își zice Ponta sau
altcumva, dacă nu este o continuare cu alte chipuri și nume a guvernărilor
precedente, va trebui să ia, din primul moment, trei tipuri de măsuri, pentru a
se califica drept nou, în ochii publicului larg din România, repectiv măsuri
punitive, reparatorii și de bună guvernare.
Poate pare prematur să discutăm atât de curând după instalarea Guvernului
Ponta despre politicile acestuia de aplicare a celor trei tipuri de măsuri. Dar
nu este prea devreme pentru a vedea care sunt intențiile acestui guvern în
această direcție, pentru că, după toate cele, asemenea intenții trebuie să fie
transparente din prima zi de guvernare.
Să luăm numai cazul pensiilor militarilor. Vorbim de o categorie mai mică
de cetățeni, aproape nesemnificativă în ecuația electorală, dar relevantă atât
ca putere sau expresie de forță a statului, cât și ca o situație de abuz
politic, financiar, social și moral al fostei guvernări Boc din Regimul Băsescu
încă în funcțiune.
Scriam de măsuri punitive, de ordin politic, administrativ și chiar penal,
împotriva politicienilor, guvernanților din Executiv și funcționarilor
înregimentați politic, ce au emis și aplicat legi anti-cetățean și
pro-clientela proprie, care și-au bătut joc, în mod deliberat, de valorile
naționale, fie ele materiale sau spirituale și care s-au folosit de pozițiile
de conducere publică pe care le-au capturat prin diferite forme de fraudă,
șantaj și corupție, pentru a dobândi averi pentru ei, familiile și prietenii
lor.
În cazul militarilor pensionați, Guvernul Ponta nu pare a fi grăbit să ia
asemenea măsuri.
Domnul Băsescu Traian, cel care a dat garanții publice că pensiile militare
de stat vor rămâne pensii militare de stat cu numai o lună înainte de a ordona
și coordona transformarea lor în pensii de asigurări sociale și pe militarii
beneficiari în simplii asistați sociali, a devenit partenerul de guvernare al
domnului Ponta, nu pe deplin, ci doar în condiții de „cohabitare”.
Doamna Anastase Roberta, președintele Camerei Deputaților, cea care a
trecut prin vot fraudulos legea pensiilor unificate și nu a pățit nimic, nici
măcar cât ar fi fost dacă greșea să dea restul la bufetul Parlamentului, este
bine merci în funcție și nu pare să se clintească de acolo.
Domnul Boc Emil, fostul prim ministru, cel cu „pensiile nesimțite” și
autorul celei mai anticonstituționale și anticetățean legislații din întreaga
istorie democrată a Țării, patronul politcii de desființare de facto a Armatei
de rezervă a României și de bulversare a întregului sistem național de apărare,
este la Cluj-Napoca, unde candidează la primărie, pe când unul dintre cei mai
apropiați asociați ai săi este ministrul de interne în guvernul acesta.
Domnul Oprea Gabriel, cel plin de stele pe hainele civile, dezertor de
partid și trădător de drept comun, a primit mulțumiri de la domnul
prim-ministru Ponta cu ocazia părăsirii funcției de ministru al apărării,
funcție din care a organizat și condus aplicarea partinică și ticăloasă a unei
legi proaste, cea a transformării pensiilor militare de stat în pensii de
asigurări sociale, astfel încăt partidul său de dezertori să își majoreze rândurile cu beneficiarii acestei politici, dintre foștii militari. Nu numai că
a primit mulțumiri, dar acest Oprea este și partenerul parlamentar al domnului
Ponta, cu care a încheiat un „protocol”.
Până în prezent, nu am dat de nici o urmă de comisii de anchetă
parlamentară ori administrativă, nici urmă de plângeri penale împotriva acestor
capi politici și subordonaților lor din Parlament, Guvern și Ministerul
Apărării.
Probabil că vor fi îndepărtați din funcțiile deținute câțiva funcționărași,
fie ei civili sau militari, care au servit cu devoțiune și ardoare neclintită
cauza politicii Băsescu-Boc-Oprea. De exemplu, doamna general de la
finanțe-pensii de la Armată voia de mult să se pensioneze la rândul domniei
sale și, probabil, acum a făcut-o. Ori, domnul amiral de la vocea publică a Armatei
va tăcea oficial de acum încolo. Dar nu avem nici un indiciu că ar păți ceva
cei care au emis, cu bună știință, decizii de revizuire a pensiilor militarilor
pe bază de informații incomplete sau chiar eronate, precum și cei care au
patronat administrativ asemenea abuzuri penale. Este foarte posibil ca tot
aceștia să treacă acum la „repararea erorilor” produse zecilor de mii de foști
militari de carieră, sub îndrumarea noii guvernări.
Am ajuns astfel la discuția despre măsurile reparatorii, de ordin material,
dar și moral, pe care Guvernul Ponta ar da semne că le-ar lua în favoarea acestei
categorii sociale și profesionale, cea a militarilor în rezervă și retragere,
afectată profund de proasta guvernare din Regimul Băsescu.
Din punct de vedere tehnic, pentru militarii pensionați, reparațiile nu
sunt posibile, cum nu a fost posibilă nici aplicarea corectă a celor două legi
strâmbe de transformare a pensiilor lor din pensii militare de stat în pensii
de asigurări sociale. Ar trebui schimbate, mai întâi, aceste legi.
Dar, și mai devreme decât aceasta, ar trebui emisă o politică pe termen
lung privind locul și rolul rezervei umane în sistemul național de apărare. Iar
această politică să fie apoi transpusă în legislație și măsuri administrative, inclusiv
reparatorii. Numai că o asemenea politică nu poate fi în sarcina unui guvern
provizoriu, cu mandat de numai câteva luni. Și, mai mult, o asemenea politică
nu poate fi apanajul unui singur partid sau uniune de partide conjunctural
majoritare în Parlament. Vorbim aici de o politică națională, de consens
politic. Ori, câtă vreme în funcția de președinte de Țară se află domnul
Băsescu Traian, este fantezist și chiar idiot să vorbim de politici naționale
și de consens pentru adoptarea unei viziuni comune pe orice domeniu, inclusiv
cel militar.
Deci, nu avem cum să ne așteptăm la adevărate măsuri reparatorii,
financiare și morale, în favoarea pensionaților din Armată, pe timpul acestei
guvernări. Cel mai probabil, în funcție de disponibilitățile financiare și de
percepția de importanță electorală a gestului, ceva mai încolo, prin septembrie
sau octombire, actuala majoritate politică, în frunte cu domnii Ponta și Antonescu,
va decide ca cei cărora le-au scăzut cuantumurile pensiilor în urma
„revizuirii”, să revină la suma primită anterior.
Bineînțeles că cei cărora le-au crescut
pensiile vor rămâne cu ele crescute, ceea ce îi va face să rămână foarte
recunoscători domnului Oprea pentru cadou și, foarte probabil, îi vor vota partidul
cu entuziasm, împreună cu ceilalți membri ai familiilor și cu ceva prieteni ce
se bucură de aceste creșteri, meritate sau nu, calculate corect sau nu.
Aceștia nici nu vor vrea să audă de vreo reparație, fie ea doar morală.
În fine, scriam altădată despre măsuri imediate de demonstrare a
capacității noii puteri politice de a performa în spiritul și pe baza
conceptului de bună guvernare, așa cum este el tratat de recomandările și
exemplele partenerilor internaționali ai României, ca Banca Mondială sau
Uniunea Europeană, ori principalele state dezvoltate economic și social din
cadrul lor. De altfel, premierul Ponta a promis că va introduce un alt mod de
guvernare în România, ceea ce ne-ar face să credem că ar fi vrut să se refere
la buna guvernare, de care Țara nu a avut parte până acum.
În exemplul de care ne ocupăm aici, asemenea măsuri ar trebui să fie
vizibile din prima zi de guvernare. Primul ministru și ministrul apărării au
declarat că aderă la principiul transparenței și la cel al incluziunii
publicului în luarea deciziilor guvernamentale, ca principii definitorii ale
conceptului de bună guvernare. Nu au făcut însă transparentă poziția lor
politică față de problema pensiilor militarilor. Singura măsură la care s-a angajat
noul ministru al apărării a fost să propună lansarea unei dezbateri publice
privind revenirea la „pensiile ocupaționale”.
După zece zile de guvernare, nu știm dacă noul prim ministru este în
favoarea continuării implementării politicii Băsescu-Boc-Oprea în problema
pensiilor militarilor, ori este de părere să înghețe aplicarea acestei politici
în stadiul în care se află acum, până la luarea unei decizii, sau are o cu
totul altă politică în domeniu, pe care urmează să o formuleze și să o
implementeze în viitorul apropiat. Cele mai multe indicii duc spre opțiunea noului
guvern de a continua politica Băsescu-Boc-Oprea în acest domeniu.
Printre altele, a fost destul de îngrijorătoare afirmația premierului, pe
atunci doar desemnat, că este hotărât ca guvernul pe care îl conduce să aplice
legile țării, „fără excepții, fără derogări și fără scuze”. Asta, deoarece nu a
făcut distincție între legile drepte și cele strâmbe. Desigur, după guvernările
Băsescu – Boc, care au depășit orice limită la încălcarea oricăror legi,
inclusiv a celor scrise, votate și promulgate de ei înșiși, un alt mod de
guvernare impune cu necesitate și condiția de a nu mai încălca legislația
Țării. Dar, de aici și până la a nu recunoaște că sunt legi proaste intenționat
și că aceste legi nu trebuie să mai fie în vigoare este o cale lungă. În orice
caz, într-o declarație de acum câteva zile, premierul Ponta a numit câteva legi
ce vor fi abordate cu prioritate în Parlament, dar cele legate de pensiile
militarilor nu sunt printre aceste priorități.
Cât despre includerea publicului în actul de decizie guvernamentală, dacă
este vorba despre principiul bunei guvernări, atunci nu lansarea în dezbatere
publică a unui subiect, oricare ar fi el, este forma cea mai potrivită de
realizare a acestei includeri. În primul rând, subiectul trebuie să fie de
interes public. Pensiile ocupaționale nu sunt de interes public, ci sunt doar
un subiect de discuții publice, de tipul uite ce de bani câștigă unii. Și nici
măcar nu este un subiect milităresc, ca să fie propus de ministrul apărării, ci
unul tehnic, aflat în mapa ministrului muncii și asistenței sociale. În schimb,
subiectul apărării României și al îndeplinirii acestei funcții a statului prin
formarea și pregătirea unei rezerve umane corespunzătoare este unul de interes
național și nu de oricare fel, ci de interes strategic. Iar el implică nu atât dezbaterea
publică ca atare, adică un fel de discuții de cafenea, ci studii serioase și
aprofundate, analize și rapoarte făcute de specialiști adevărați și recunoscuți,
în numele poporului român, guvernanții urmând să țină seama de aceste produse
populare în deciziile lor.
Deocamdată, însă, nu am ajuns aici cu guvernarea Ponta. Poate este prea
devreme și suntem noi nerăbdători și vom avea o supriză plăcută în viitorul
apropiat. Sau, poate, nu vom ajunge niciodată aici cu această guvernare, care
este totuși limitată la câte luni au mai rămas din acest an. Până ne vom lămuri, putem spune că politica Guvernului Ponta privind pensiile militarilor este să nu aibă nici o politică.