Acum un an...

Acum un an, pagina 14 din gazeta „Libertatea” reflecta exact mentalitatea românească majoritară și păguboasă. Titlul paginii era „Sport” și cuprindea, pe două treimi, o poză din vestiarul echipei de fotbal bucureșteană Dinamo, în care jucătorii, în lenjerie intimă, sărbătoreau cu jeturi de șampanie victoria lor în finala competiției Cupa României, în care tocmai învinseseră echipa bucureșteană Rapid cu scorul de 1 la 0.

Un singur articol adăpostea această pagină de sport acum un an, articol intitulat „Păcăliți la bani?” și care, în mai puțin de 200 de cuvinte, ne spunea că, deși Federația Română de Fotbal a dat 265.000 euro clubului câștigător al Cupei României la Fotbal, acest club, Dinamo, le-ar fi dat jucătorilor sau urma să le dea doar vreo 100.000 euro, să îi împartă între ei, cu antrenorii și „maseurii” la un loc.

Cu un subtitlu separat, care arată că „Inima lui Borcea, păzită de medic”, articolul ne înștiințează că un domn Cristi Borcea ar fi spus că suma dată jucătorilor este mult mai consistentă, dar că nu vrea să o dezvăluie, cum nu vrea nici să se enerveze, pentru că „și așa am stat tot meciul cu doctorul Brădișteanu pe lângă mine, să nu pățesc ceva cu inima”, este citat domnul Borcea.

Care este mentalitatea arătată de această pagină de acum un an, din „Libertatea”? În primul rând, pagina respectivă ne arată că, în mintea românului majoritar, sport înseamnă fotbal. În al doilea rând, ne arată că fotbal înseamnă bani. În al treilea rând, aflăm că subiectul este ce se întâmplă cu banii, iar știrea este că nu toți banii câștigați din fotbal de un club de profil ajung la fotbaliști. Apoi, aflăm că există niște domni, numiți generic „șefii din Ștefan cel Mare”, despre care cititorul ar trebui să știe dinainte, altfel nu mai înțelege nimic, pentru că articolul este destinat numai celor care îi știu, cum știu și ce înseamnă „din Ștefan cel Mare”, ce înseamnă „jucătorii antrenați de Bonetti”, sau cine este ori ce este „Dănciulescu și compania”. Ca să nu mai vorbim de faptul că, neapărat, ar trebui cititorul să știe cine este Cristi Borcea.

Personal, din toate numele astea, eu bănuiesc că „șefii din Ștefan cel Mare” s-ar putea referi la patronii și/sau managerii clubului „Dinamo”, care, probabil, își au adresa la stadionul cu același nume, ce se află, într-adevăr, pe Șoseaua Ștefan cel Mare din București, dar nu aș exclude și posibilitatea ca acești șefi să fie șefii Poliției Române, instituție ce își are sediul imediat lângă stadionul Dinamo, pe aceeași Șosea Ștefan cel Mare. Sau, mai știi, poate că sediul clubului este suprapus cu sediul polițiștilor? În tot cazul, mărturisesc cu rușine nedisimulată că habar nu am ce înseamnă „Dănciulescu și compania”, care sunt „jucătorii antrenați de Bonetti” sau cine este domnul Cristi Borcea.

Știu însă cine este doctorul Brădișteanu, medicul de serviciu la inima domnului Borcea, ce a stat pe acolo, pe timpul meciului de finală de Cupa României. Este vorba despre primul chirurg român care a efectuat un transplant de cord în România și actualul șef al Secției Chirurgie Cardiacă și Vase Mari din Spitalul Clinic de Urgență București. Produs al școlii de medicină din Cluj-Napoca și al școlii românești de chirurgie cardiacă din Tg.Mureș, doctorul Șerban Brădișteanu este unul dintre puținii români care salvează vieți de oameni prin intervenții chirurgicale pe inimă sau chiar prin înlocuire de inimă.

Acești români de excepție sunt mult mai puțini decât milionarii români sau decât patronii ori apropiații cluburilor de fotbal din România, cum, probabil, ar fi și acest domn Borcea. Deci, cu cât sunt mai rari, cu atât ei sunt mai prețioși, iar românii majoritari ar trebui să știe despre domniile lor mult mai tare decât ar ști despre un îmbogățit din umbra ruinelor fostului Minister de Interne comunist, minister ce patrona echipa, clubul și stadionul Dinamo înainte de 1989.

Dar mentalitatea românului majoritar este că important ar fi doar cine are banii. Iar în relația Brădișteanu – Borcea, este evident cine are banii și îi dă și altuia, și cine primește banii. Deci, conform acestei mentalități, ierarhia stabilită din subtitlul minuscului articol despre „sport” este corectă: inima lui Borcea, cel cu banii, este păzită de un medic al cărui nume nici nu merită să fie menționat alături de sau după numele celui cu banii, el aparținând doar unuia dintre mulții care mănâncă și ei o pâine de pe urma bogatului, numit popular „om de afaceri”. De altfel, acest „om de afaceri” chiar se laudă că, uite cine „a stat tot meciul pe lângă mine”: doctorul Brădișteanu, bă!

De ce este o asemena mentalitate majoritară? Pentru simplul fapt că tabloidul „Libertatea” se vinde. Și se vinde într-un tiraj de câteva ori mai mare decât al unui ziar cuminte, ca să nu mai vorbesc de câte zeci de ori mai multe exemplare de „Libertatea” se vând față de „Dilema veche”, de exemplu, deși nici cei de la această gazetă elitistă nu au o mentalitate mai diferită de cei de la „Libertatea”. Doar că ei se exprimă în mai multe cuvinte și ceva mai întortochiat.

În sfârșit, de ce este o asemenea mentalitate majoritară una păguboasă? Doar este vorba despre impunerea unui model de succes în viață, cel al îmbogățitului, în contrapunere minoră cu modelul mult mai rar de succes în viață al chirurgului de inimi.

O asemenea mentalitate este păguboasă deoarece cititorul majoritar, cumpărător fidel al tabloidului, nici nu se gândește că ar putea să ajungă vreodată nici ca domnul Borcea de bogat, nici ca domnul doctor Brădișteanu de priceput.

El este însă mult mai interesat de Borcea pentru că povestea acestuia, alintat de fiecare cu numele mic de „Cristi”, este o poveste de succes a unuia dintre ei, majoritarii. Și mai mult, cititorul știe că succesul bogatului i se datorează și lui, cumpărătorului de ziar, de bilet la meci și spectatorului la televizor, ce îngroașă cifrele „ratingului” la transmisiunile de fotbal. Adică, cititorul se simte că face parte din povestea de succes a îmbogățitului.

Asta, pe când, în povestea de succes a doctorului, românul majoritar nu știe să aibă vre-un rol.

Ar mai fi de menționat că singura reclamă găzduită de aceiași pagină de sport a Libertății propune un leac bărbaților cu disfuncții erectile, sau impotenți ori cu dimensiuni reduse și performanțe scăzute în pat. Ne putem aștepta că reclama a fost aleasă special pentru cititorul mediu al acelei pagini, spre binele său, bineînțeles.