luni, 26 octombrie 2015

Dispretul

În România, disprețul este instituționalizat. Adică, în această țară, sunt făcute legi, sunt impuse reguli, sunt convenite cutume și sunt aplicate proceduri de instituire a disprețului demnitarilor și funcționarilor față de supușii plebei. Ori a disprețului statului față de cetățeni, că tot aia e.

Foto: mediafax.ro

Ce este aparent paradoxal este faptul că, în contrapartidă, tot în România, se instituționalizează cu ardoare respectul față de demnitari și funcționari. Adică, sunt făcute legi, sunt impuse reguli, sunt convenite cutume și, mai ales, sunt inventate pedepse pentru cei care nu respectă și nu aplică aceste legi, reguli și cutume, prin care cetățeanul este obligat să acorde respectul său necondiționat oricărui reprezentant al statului român.
Cele două demersuri merg mână în mână și se susțin unul pe celălalt, astfel încât succesul este garantat.
Așa că eu, ca cetățean român, sunt tratat cu dispreț de orice demnitar, conform legii. Cu cât demnitarul este mai înalt în ierarhia statului, cu atât disprețul lui sau al ei față de mine este mai mare. La fel mi se întâmplă și cu funcționarii publici, cu magistrații sau cu oamenii în uniformă.
De curând, în contextul dezbaterilor publice privind solicitarea de demisie a lui Oprea de la Securitate, am constatat că și sindicaliștii agenților și ofițerilor de poliție mă disprețuiesc profund și sunt încântați să arate acest lucru la televizor, în direct sau în reluare.
Dacă nu știți cine este Oprea de la Securitate, vă spun eu că este vorba de domnul Oprea Gabriel, vice-premierul „pentru securitate națională” al Guvernului Ponta, guvern aflat în prezent la putere.
Iar demisia sa a fost cerută cu insistență, de opinia publică românească, în urma comportamentului său extrem de disprețuitor la adresa publicului interesat să știe ce răspundere poartă insul ăsta în cazul unui accident mortal de motocicletă, care l-a avut ca victimă pe unul din subordonații săi de la Ministerul de Interne, unde vicele este și ministru.
Însăși auto-intitularea oficială, prin lege, cu titulatura de vice-prim-ministru-pentru-securitate-națională este un exemplu de instituționalizare a disprețului guvernamental, atât din partea acestui domn Oprea, cât și din partea premierului Ponta, a Parlamentului care a aprobat legea și a președintelui României, care a promulgat-o.
De ce? Simplu, pentru că nu există așa ceva ca „securitate națională” între domeniile care trebuie guvernate de un guvern legitim și legal, în România, domeniul acesta fiind situat, conform Constituției și legilor în vigoare, altele decât cea ce a impus această titulatură, în responsabilitatea exclusivă a Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
De ce ar fi avut nevoie domnul Oprea să se auto-intituleze astfel, în disprețul legii și ordinei constituționale? Aflăm tot acum, cu ocazia aceluiași accident mortal de motocicletă. Pentru ca orice atac asupra lui Oprea să poată fi catalogat instananeu ca un atac „iresponsabil”, la adresa securității naționale.
Adică, într-un dispreț suveran la logică, lege și bun simț, cine este împotriva lui Oprea este împotriva securității României!



2 comentarii:

  1. Fantastic ce mult il poate schimba banul pe om. In cazul tau banii de la digi 24. Vorbesc in cunostiinta de cauza deoarece stiu f. bine cum gandesti in realitate.
    Imi pare rau ca ma dezamagesti din ce in ce mai mult dar este la alegerea fiecaruia sa-si vanda cui vrea opiniile. Din pacate aveam alte asteptari de la un fost ofiter al armatei romane care la pensie s-a facut analist politic!
    Nu-l iubesc de loc pe Oprea si stiu la fel ca si tine de bine cine a fost si ce a facut la viata lui dar pana a-i cere sa raspunda pentru ca un conducator auto a cazut intr-o groapa este peste intelegerea oricarei logici, fie ea emanata de un partid politic. Este o mare mizerie si o rusine sa dam apa la moara unor personaje care nu merita niciun gram de respect! Ce zici, merita banii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Puteam la fel de bine sa nu accept acest comentariu, pentru simplul motiv ca este complet aiurea.

      Ce e atat de aiurea? Astea:

      (1) Eu nu iau niciun ban de la Digi24 sau de la vreo alta agentie de media, din Romania sau din strainatate, pentru simplul motiv ca nu le dau nimic in schimb, ca sa aiba ce sa imi plateasca. Eu ma adresez publicului, care ma rasplateste cu atentia sa. Atata cata este.

      (2) Eu am vorbit intotdeauna, de-a lungul intregii mele vieti, exact asa cum am gandit. Adica, niciodata nu am gandit "in realitate" una si am vorbit alta. Cand nu am putut spune ce gandesc, am tacut, dar nu am vorbit aiurea sau fals. Si nu ma refer aici la perioada comunista, ci la cea in care am fost platit de statul roman ca ofiter activ si, in consecinta, nu puteam spune ce gandeam despre unii demnitari ai acestui stat si, totodata, sa continui sa primesc de la ei solda, pentru ca eram platit pentru altceva decat sa ii critic.

      (3) Nu sunt si nu am fost vreodata analist politic. Pe vremuri, am fost chiar ceva mai mult, am fost activist politic, ocupandu-ma cu probleme culturale si, apoi, organizatorice, dar asta m-a determinat sa stau de atunci departe de politica, si ca practicant si ca "analist". La televizor sunt invitat, din cand in cand, ca expert in politici de aparare, calificare internationala pe care am obtinut-o prin zece ani de munca sustinuta, inclusiv prin cateva carti scrise si publicate in Lume. Dar asta nu este politica si nici analiza.

      (4) Cred ca sunt printre putinii care nu l-am acuzat pe Oprea ca ar fi vinovat de ceva, legat de accidentul adus in discutie. Eu am vorbit, intr-un alt articol de pe acest blog, de raspunderea pe care o poarta, ca ministru al decedatului. Ceea ce este cu totul altceva.

      (5) Oprea este bun de dispretuit de orice om normal la cap si vertical la coloana vertebrala, din motive evidente. Faptul ca, din contra, alege sa ma dispretuiasca el pe mine, este un bun motiv sa discut acest aspect. Fara sa fiu platit.

      (6) De multa vreme am afirmat ca cine imi vine cu contra-argumentul ca eu as fi platit ca sa scriu ceea ce scriu, adica asta ar fi singura explicatie ca scriu ceea ce scriu, altfel eu neavand dreptate, este un ins slab in argumente, atat de slab incat, cel mai probabil, este el platit ca sa incerce, cu dificultate si stangacie, sa ma "contracareze".

      In lumina acestor explicatii, esti de acord ca este cam aiurea comentariul tau, Comandorule, nu-i asa?

      Ștergere