O iarnă de neiernat

De ce-ai dormi iarna? Mai bine

Stai trează și iernează în gând lângă mine!

De ce m-ai lăsa iarna în pace?

Mai bine mi-ai șopti ce știi că îmi place!

Când mă vezi că moțăi ghemuit lângă sobă

Mai bine m-ai ține treaz și m-ai ține de vorbă!

În loc să mă lași să visez despre vară

Mai bine mi-ai promite că va ninge afară!

Mi-ai zice că va fi acea iarnă frumoasă și rară

În care eu iar te iubesc cum o fac seară de seară

Iar tu mă ispitești cu un umăr gol de sub robă

Când îmi ghicești în cărți că sunt Craiul de Tobă.

Nu vom tăia niciun brad plin de gheață și ace

De cetină, din pădurea vecină, care acuma tace

Și care-și ascunde-n tăcere taina de sine

Lăsându-mă liber, să te iubesc doar pe tine...