Scriitor pe bani

Am poftă să scriu o carte. Și vreau să câștig bani din ea. Cum fac?

Simplu, îmi va zice cineva din branșă. Mai întâi trebuie să îți iei un agent, un impresar. Acesta va sonda piața de carte, va afla ce se cumpără zilele acestea pe piață, în cantități suficient de mari încât să rezulte suficient de mulți bani și pentru tine și pentru el, îți va căuta o editură care să fie convinsă că le vei aduce și lor bani buni cu cartea ta și veți semna un contract. Apoi trebuie să scrii cartea. Asta, dacă deja știi să scrii cărți. Dacă nu, va trebui să înveți cum este cu scrisul unei cărți, înainte de a te apuca de scris. După ce ai scris cartea, vei afla dacă ea este bună, în sensul că este ceea ce așteaptă piața de la tine, pentru a te cumpăra. Dacă e bună, ai câștigat. Ți-ai făcut și pofta de scris și ai făcut și bani din asta. Dacă nu, rămâi doar cu pofta făcută.

Foto: redhistoria.com

Altcineva îmi va spune că ce vreau eu nu se poate. Adică, nu se poate să și scrii o carte și să și faci bani din asta. Cel puțin, nu în România. Indiferent cât de bună ar fi cartea scrisă de tine. Aici, trebuie să plătești ca să fii publicat. Dacă nu tu, cineva tot trebuie să plătească. Cum ar fi un sponsor. Sau un fraier. Ori mai mulți. Sau, să scrii o carte sub forma unui manual de școală, că pe asta o plătește statul. La fel de bine ar merge și un curs universitar, pe care îl plătesc studenții, ca să treacă examenul, cu dovada cumpărării cursului. În tot cazul, chiar dacă nu plătești din banii aduși de acasă, bani oricum nu faci din scris, în România. Chiar dacă ai fi bun la scris. Pentru că, pe la noi, nu citește nimeni. Sau, dacă sunt unii care mai citesc, bieții de ei nu au bani de cumpărat cărți. Pentru că, la noi, doar agramații și neștiutorii de carte au bani, dar nu îi dau pe prostii, cum sunt cărțile de citit. Doar cele de joc au valoare.

Dar eu văd că este și o a treia cale. Sunt mulți români care au inversat procesul. Mai întâi, au făcut bani. Mulți bani. Mai ales, din banul public. Apoi, au fost prinși și băgați la închisoare. Acolo, au scris cărți. Multe cărți. Mai ales, cu caracter științific. Capodopere! Iar dacă nu știau să scrie, le-au dictat unora care știau cum e cu scrisul. Sau, măcar, cu copiatul. După care, scriitorii noștri analfabeți au dat o mică parte din bani cîștigați deja și și-au publicat cărțile. Adică, au ajuns și scriitori și cu bani, în sensul că și-au făcut și pofta de a scrie cărți și le-au rămas și bani din asta. Mulți bani, din banul public.

Așa că, dacă tot am poftă să scriu o carte și dacă tot vreau să câștig bani din ea, ar trebui să văd ce mai este de furat prin țara asta. Să fac și eu vreo câteva zeci sau chiar sute de milioane de euro. Poate aranjez chiar să mă prindă, de cum îi am în buzunar. Dacă am noroc să nu îi fur singur, să am și niște parteneri de furt, cu atât mai bine. Că îi denunț la Procuratură și mi se mai reduce din pedeapsă. Nu mult, doar atât cât să îmi rămână timp de scris. După gratii. Cam o sută de zile pentru trei sute de pagini. Cu cercetare științifică, cu scris, corectat, editat, tipărit și publicat cu tot. Asta înseamnă cam cinci cărți într-un an și jumătate. După care mă întorc la milioanele mele. Câștigate prin scris și prin publicat de cărți.

Ca orice scriitor pe bani, desigur.