Comentarii de descoperire

În data de luni, 18 ianuarie 2016, site-ul președinției României a postat un „comunicat de presă” în care se arată: „Din dispoziţia Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, în anul 2015, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a verificat, în conformitate cu prevederile art. 7, alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, prin instituţiile abilitate, la solicitările Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Ministrului Justiţiei, veridicitatea declaraţiilor judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi, personalului de specialitate juridică asimilat acestora şi personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, în sensul că cei în cauză nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.”

Foto: csat.presidency.ro

Rezultatul acestor verificări efectuate de „instituțiile abilitate” a fost că „s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.”

Ca membri ai publicului general, cărora li se adresează acest comunicat de presă, suntem nevoiți să facem două comentarii, pe marginea subiectului enunțat.

Primul comentariu este despre ce înțelegem din ceea ce ni se comunică. Adică, înțelegem că, de-a lungul anului 2015, Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Justiției au solicitat Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) verificarea veridicității declarațiilor tuturor celor numiți în comunicat, respectiv judecătorii și ceilalți, privind faptul că fiecare dintre ei, în parte, a fost corect și în interiorul legii, în sensul că nu este nici lucrător operativ, inclusiv sub acoperire, nici informator sau colaborator al serviciilor de informații. Solicitările acestea au fost primite de președintele României, care, în calitate de președinte al CSAT, a dispus verificările solicitate.

Ce nu înțelegem din comunicat este ce s-a verificat, de-adevăratelea. Oare, chiar așa să fie, cum ne lasă comunicatul prezidențial să aflăm? Să fi existat doar o singură solicitare generică, pentru toată lumea? Sau au fost solicitări individuale, așa cum sunt și declarațiile respective?

Nuanța asta este esențială. Pentru că una este să îl întrebi pe fiecare serviciu de informații în parte dacă a încălcat legea, așa, la modul general, cum i-a întrebat și fostul președinte Băsescu Traian la vremea sa, iar el, serviciul, să îți răspundă că nu, nu are cunoștință de așa ceva, și alta este să iei caz cu caz de justițiabil, și să îi verifici la sânge, începând cu judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și alții de pe listă care, prin comportamentul lor la locul de muncă, au lăsat impresia că nu dau soluții în funcție de lege, coduri și deontologia profesională, ci că doar execută ordinele primite de la superiorii acoperiți.

Vorbim aici de o verificare cuprinzătoare, din care să rezulte că nici măcar unul dintre cei verificați nu a primit vreun ban ca plată pentru munca lui sub acoperire, ori pentru cea de informator sau colaborator al vreunui serviciu de informații, că nu există nicio rețea acoperită sau la vedere de transmitere a ordinelor dinspre serviciu spre executantul acoperit, că nu s-a desconspirat el sau ea, de capul său, în familie sau între prieteni, ori la serviciu, și altele asemenea.

Ce nu mai înțelegem din comunicat este cine sunt „instituțiile abilitate” să facă asemenea verificări? Sunt ele serviciile de informații care au dreptul să angajeze personal operativ, inclusiv sub acoperire, să aibă informatori și colaboratori, doar că nu din rândul magistraților? Sau sunt alte „instituții” care nu au dreptul să angajeze pe nimeni sub acoperire, dar care veghează ca cei ce pot angaja să nu pună mâna pe juriști?

Confruntați cu aceste nelămuriri, suntem tentați să credem că, de fapt, în anul 2015, s-a repetat exercițiul făcut de Băsescu acum câțiva ani, când, în calitate de președinte al CSAT, l-a întrebat pe fiecare șef de serviciu de informații din compunerea consiliului dacă are vreun acoperit printre judecători, procurori și ceilalți, iar respectivii șefi s-au informat la subordonați și au raportat că, nu, nu au încălcat legea. Nici ei, nici serviciile pe care le direcționează.

Și zicem asta, deoarece, dacă am fi avut cazuri individuale de verificări, comunicatul ne-ar fi spus că, din niciuna dintre aceste verificări nu a rezultat că cei verificați ar fi declarat fals că nu sunt sub acoperire. Ori, nouă nu ni s-a spus așa ceva, ci doar că nu există nici măcar un magistrat, ajutor de magistrat sau lucrător în magistratură care să fi declarat așa ceva și să fi fost, în realitate, invers.

Al doilea comentariu este despre importanța socială a verificării.

Faptul că legea interzice ca magistrații și asociații lor să fie lucrători operativi ai serviciilor secrete este doar un aspect particular. Intenția legiuitorului și interesul public sunt mult mai cuprinzătoare. Toți suntem interesați ca fiecare judecător, procuror și asistenții lor să muncească exclusiv în numele dreptății și să nu fie obligat să execute vreun ordin, de niciun fel, fie venit din partea vreunui serviciu de informații, sau din oricare altă parte, cum ar fi un partid, o mafie, un grup infracțional și așa mai departe.

Ori, anul trecut am aflat că sunt foarte mulți judecători și procurori, precum și ajutoare de-ale lor, care au primit mită și alte foloase, în schimbul unor soluții justițiare altele decât cele ce ar fi decurs din lege și coduri. În aceste condiții, suntem îndreptățiți să ne întrebăm ce i-ar fi reținut pe ei sau pe colegii lor despre care încă nu se știe că sunt corupți să se înroleze în serviciile secrete și să țină secret acest lucru?

Un simplu comunicat de presă, destul de ambiguu de altfel, nu ne va putea elibera din această dilemă.