Valoarea Eminescu

Comportamentul oricărei societăți articulate, cum ar fi, de exemplu, un popor, este regularizat de cultura sa. Iar cultura este alcătuirea prin alăturare și combinare a valorilor, credințelor și obiceiurilor acelei societăți, valori, credințe și obiceiuri însușite, onorate, apărate și promovate de fiecare generație.

Ne putem da seama cu ușurință că unele dintre aceste valori sunt similare sau chiar identice cu valorile universale ori cu valori ale altor societăți articulate, așa cum vom găsi și valori unice, specifice doar unui anumit popor.

Din punct de vedere cultural, și nu numai, un popor cunoaște un succes deosebit când o valoare de a sa, națională, devine internațională sau chiar universală. În revers, un popor devine ridicol în ochii omenirii, atunci când din rândul său se ridică o valoare recunoscută și însușită de alții, pe când, în cultura sa națională, acea valoare nu există. Sau este negată cu sârg de proprii compatrioți.

Deși valorile există implicit și independent de tentativele unora sau altora de a le impune ori de a le nega, societățile articulate au dezvltat instituții naționale și internaționale de promovare și prezervare a valorilor din diferitele culturi naționale, dar și din cultura universală.

Acesta este contextul teoretic în care vreau să scriu câteva cuvinte despre valoarea Eminescu.

O instituție modestă, dar instituție fără de îndoială, este Ziua Culturii Naționale, care se petrece, în fiecare an, de 15 ianuarie, ziua de naștere a lui Mihai Eminescu.

Ea, ziua, ar fi putut fi una fastuoasă, dar nu este. Și nici nu cred că va fi vreodată. Asta, deoarece cultura națională românească se află expusă la o permanentă și neobosită agresiune, încă de la începuturile nației române, adică de pe vremea când se năștea Eminescu. În paranteză, să amintim aici că una dintre caracteristicile valorii Eminescu este că omul a fost contemporan cu tinerețea națiunii române, ba chiar s-a născut odată cu națiunea română, pe la mijlocul secolului al nouăsprezecelea. Ceea ce îi dă un caracter de naturalețe, de autenticitate, cu totul particular.

Cum scriam la început, vedem că o valoare există atunci când ea ghidează comportamentul unei societăți articulate și nu atunci când ea este declamată sau, din contră, desconsiderată în discursul public.

Concret, nu contează că unii își aduc aminte de Eminescu doar la zile festive și, atunci, doar pentru a se referi tot numai la agenda lor proprie, fie ea naționalistă, șovină sau de altă natură, prin care arată ei cu degetul la străinii vinovați de toate necazurile pe care ni le prilejuim singuri. Așa cum nu contează că alții își aduc aminte de Eminescu doar ca să îl înjure, să îl discrediteze ca poet, jurnalist sau ca om politic.

Ceea ce contează este că mai avem câte un tânăr român care învață pe de rost o poezie de dragoste de-a lui Eminescu și i-o șoptește, uneori doar în gând, iubitei sale secrete. Contează că, atunci când ne gândim la Patria România, ne vin în minte versuri din Scrisoarea a III-a de Eminescu. Sau, când ne dumirim de imensitatea Universului, acea dumirire se conturează în cuvintele „La steaua care-a răsărit...” Mai contează că, uneori, nu prea des, ne gândim ce ar fi zis Eminescu despre noi și ni se face rușine.

Că așa este cu valorile. Contează mult mai mult în ceea ce facem decât în ceea ce zicem.