Toată săptămâna
trecută, românii din fața televizoarelor au putut să vadă cum arată
străinătatea fotbalistică, în raport cu România fotbalistică. Nu știu însă câți
au înțeles ceea ce au văzut.
Foto: theguardian.com |
Oare câți și-au
dat seama că fotbalul înseamnă mult, în ochii străinătății, dar nu înseamnă
totul? Așa cum culorile naționale înseamnă enorm de mult, dar mai este ceva în
plus față de simbolul lor. Meciurile nu s-au câștigat după cât de tare s-a
cântat imnul și nici după cât de multă vopsea națională și-au pus pe nas
spectatorii din tribune. Ele s-au câștigat exclusiv după cât de bine s-a jucat
fotbal în teren.
Într-o Europă cu o jumătate de miliard de suflete este credibil să bănuim
că vreo trei sute de milioane știu ceva despre fotbal, vreo sută de milioane
știu să joace fotbal, vreun milion sunt legitimați ca jucători la cluburi, vreo
sută de mii fac bani din jucatul jocului și alte activități conexe și vreo mie
de jucători reprezintă naționalele lor în turneele de calificare și în cel
final.
Aceeași proporție europeană se poate bănui că există și în fotbalul
românesc. Deci, România este în rândul lumii sau, mă rog, al Europei, în ceea
ce privește fotbalul. De altfel, s-a văzut asta și la televizor. Toți jucătorii
români, inclusiv rezervele, aveau echipament de aceeași calitate ca toți
ceilalți, aveau două picioare, două mâini, două urechi așa mai departe. Se
deosebeau doar că unii aveau barbă sau erau tunși zero, pe când alții erau
spâni și cu plete. Sau erau dați pe cap cu șampon anti-mătreață, amestecat cu
ulei, ca să le stea cărarea dreaptă și când loveau mingea cu capul.
În asemenea condiții, este evident că România a avut rezultatele pe care
le-a obținut la turneul final din Franța, organizat de federația europeană de
fotbal, datorită exclusiv nivelului atins în pregătirea fotbaliștilor și a
echipei naționale, în ansamblul ei.
De unde și concluzia: dacă, vreodată, cineva va dori ca echipa
României să obțină alte rezultate, tot ce are de făcut este să o pregătească
pentru acele rezultate dorite. Cu tot ce înseamnă asta. Respectiv și cu
componenta teoretică, științifică, și cu componenta de informații, și cu
componenta fizică, și cu componenta tactică, și cu componenta tehnică, adică cu
măiestria de a da cu piciorul în minge. Ceea ce n-ar trebui să fie foarte
complicat, având în vedere că sport de echipă mai simplu și mai ne-asistat de
echipamente sofisticate decât fotbalul nu există.
Desigur, sunt mulți români nemulțumiți de rezultatele obținute săptămâna
trecută de românii fotbaliști, în Franța. De fapt, nemulțumirea lor este mai
degrabă o ciudă. Le este ciudă că selecționerul nu a selecționat alți jucători,
care ar fi dat mai bine cu piciorul în minge și, mai ales, care ar fi dat cu
mingea în direcția porții adverse, din careu, nu lateral sau înapoi, cum au
făcut cei de pe teren, de nenumărate ori.
Le mai este ciudă că fotbaliștii nu s-au pregătit fizic mai bine, să reziste
măcar cât ține meciul, fără prelungiri, în loc să cadă din picioare după o
jumătate de oră de stat pe teren. Că ce mare lucru este să înveți să alergi
vreo zece kilometri într-o oră și jumătate? Orice militar antrenat aleargă
zilnic mai mult decât atât, într-o oră. Fără să se plângă și fără să ceară
cantonament de recuperare, medic, maseur și altele.
Chiar! De ce nu s-or fi pregătit deloc ai noștri? De ce nu s-au priceput să
joace mai bine? Ce le-a lipsit? Și, mai ales, cum de nu ne-am dat noi, publicul,
seama că ei sunt nepregătiți și nepricepuți în jocul ăsta? Unde ne-a fost capul
când am investit în ei pasiune, atenție și chiar bani? Pe ce ne-am bazat?
Avem un singur răspuns la toate aceste întrebări. Iar acest răspuns răsare
ori sare în ochi imediat ce ne uităm la echipa națională de fotbal a României,
comparativ cu toate celelalte echipe occidentale de fotbal. Noi ne-am bazat pe
mentalitatea românească, aia cu „lasă, că merge și așa!”
Asta, pe când, în tot Occidentul european, mentalitatea care predomină este
cea care zice că, dacă tot te apuci să faci ceva, atunci de ce nu ai face acel
ceva cât poți tu de bine?! Indiferent de rezultatul dorit și de recompensa
așteptată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu